Pescarusul Jonathan Livingston. Editie noua completa cu un capitol final inedit

Cartea lui Richard Bach mi-a subliniat încă o dată cât de mult ne complicăm noi, oamenii, viața. Cât de simplu e să fii fericit și, totuși, noi ne încăpățânăm să vedem doar părțile negative ori să le căutăm acolo unde nici măcar nu sunt. De ce este atât de greu să ne păstrăm sufletul liber? De ce ni-l tot împovărăm cu gânduri inutile și sentimente greoaie? Povestea pescărușului Jonathan Livingston e atât de simplă. La fel ar trebui să fie și a noastră. Jon este diferit de ceilalți pescăruși din stol. Nu se limitează la regulile stolului, nu acceptă că viața e doar hrană. Vrea mai mult de la el, știi că poate mai mult și face orice pentru a-și atinge obiectivele. Vrea să zboare cât mai sus, cât mai repede și să planeze cât mai lin. Muncește pentru asta. Zilnic. Nu se dă în lături. Nu obosește. Nu ascultă de cei care îi zic că nu poate, că visează ori că e inutil ceea ce vrea. El are încredere în forțele proprii. Crede cu tărie că este capabil și asta îi dă putere. Reușește ce și-a propus și nu se mulțumește doar cu atât. Vrea să împărtășească și cu ceilalți reușita lui, vrea să le ofere și lor o nouă perspectivă asupra vieții. Îți sună cunoscut? Te regăsești pe alocuri? Care ești tu, cel care vrea mai mult sau cel care spune că nu poate? Cel care muncește pentru visul său sau cel care crede că e inutil? Cel care crede în propria persoană ori cel care pleacă urechea la cei care spun că nu ești în stare? Observi cum tot echilibrul se clatină când avem în suflet îndoiala, când nu credem suficient în noi? Nu-i simplu, sigur că nu. Știu foarte bine că nu-i simplu. Și eu am în jur persoane ce tind să descurajeze și să pună piedici, pescăruși care sunt plictisiți de viață și nu fac altceva decât strictul necesar. E greu să trăiești altfel. E greu să-i convingi să trăiască altfel. Știi ce zic, așa-i? Dar hai să avem optimismul lui Jonathan. Hai să fim încrezători. Hai să dăm din aripi până când ne iese zborul și apoi să le arătăm și celorlalți că se poate. Hai să ciulim urechile doar la vorbele calde și să privim doar lucrurile frumoase. Hai. Nu înseamnă să fim orbi și să ignorăm ce se întâmplă în jurul nostru, ci doar să ne axăm pe ceea ce aduce armonie în sufletul nostru. Vor mai fi zile când îți vei închide aripile, căci cerul mai indică și furtuni la orizont, însă o să iasă și soarele după. Sigur va ieși. Nu-ți fie frică să continui. Nu-ți fie frică să fii altfel. Ești mai puternic decât crezi. “Pescărușii trăiesc atât de puțin din cauza plictiselii, fricii și mâniei, iar odată alungate acestea din minte, viața urma să fie lungă și frumoasă.” “Indiferent încotro mergeam, trăiam clipa. Bănuiești prin câte vieți am trecut până să ne dăm seama că viața înseamnă mai mult decât hrană, luptă și putere în Stol? O mie de vieți, zece mii! Și apoi, încă o sută de vieți până am început să ne dăm seama că există perfecțiune, și încă o sută până ne-am dat seama că scopul nostru în viață este să atingem acea desăvârșire și s-o dezvăluim celorlalți. Aceeași lege se aplică și acum: ne alegem lumea următoare, în funcție de aceea ce învățăm în această lume. Dacă nu înveți nimic, lumea următoare este întocmai ca aceasta, cu aceleași limite și cu aceleași apăsătoare greutăți pe care trebuie să le birui.” “Întregul vostru trup, de la o aripă la alta, nu este alceva decât gândul vostru, într-o formă vizibilă. Dacă spargeți lanțurile în care vă este ferecat trupul…” “De ce oare cel mai greu lucru pe lume este să convingi o pasăre că e liberă și că o și-o poate dovedi sieși cu puțin efort? De ce oare o fi atât de greu?” “Să nu crezi ce-ți spun ochii. Ei oglindesc numai piedicile. Privește cu gândul, descoperă ceea ce știi deja și vei vedea cum trebuie să zbori.”