Multumesc pentru amintiri

     

Fiecare carte de Cecelia Ahern pe care o citesc imi lasa in suflet urme adanci. De data aceasta, romanul "Multumesc pentru amintiri" a mai facut ceva: m-a ajutat sa trec peste fobia de ace (de seringa doar, nu si de cusut) si sa iau in calcul varianta donarii de sange. Nu pentru cosuri cu briose sau bilete la opera, dar nu m-as supara sa le primesc. In momentul in care decizi sa donezi sange, nu doar salvezi o viata dar, in unele cazuri chiar o poti schimba iremediabil. Unul dintre aceste cazuri este prezentat in romanul "Multumesc pentru amintiri". In urma unei transfuzii de sange, Joyce (sau Gracie, daca preferati) se trezeste cu niste amintiri si cunostinte care nu ii apartin. Stie sa vorbeasca latina si italiana, este experta in stilurile arhitecturale, iar in vise ii apare mereu o fetita blonda, in rochita de balet. In plus, se tot intersecteaza cu un tip care ii pare extrem de familiar, desi nu tine minte sa se fi vazut vreodata. Asa stand lucrurile, mai mira pe cineva faptul ca tatal si prietenele ei o considera sarita de pe fix? O carte mult mai haioasa decat m-as fi asteptat si mult mai usor de citit decat lasa sa se inteleaga cele 400 de pagini ale sale. Iar daca dupa terminarea lecturii nu o sa va indreptati catre cel mai apropiat centru pentru donarea sangelui, inseamna ca sunteti deja in drum spre parinti sau, de ce nu, in avion spre Londra, cu tatal vostru. De citit, de recitit, de trait!