Fight Club

     

Cu riscul de a incalca primul principiu impus de Tyler("Prima regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti despre Fight Club"), consider ca aceasta carte este o capodopera( ce-i drept, greu de digerat in anumite privinte) in adevaratul sens al cuvantului. Incep prin a spune ca Fight Club nu e o carte pentru toata lumea..din pacate! Si spun asta cu parere de rau numai cu gandul ca tot ceea ce te invata filosofia de viata a lui Tyler ar trebui sa fie o piatra de temelie pentru fiecare dintre vietile noastre. Si aici nu ma refer la luptele de gherila, fabricarea de bombe artizanale sau distrugerea orcarei forme de civilizatie, ci ma refer la indemnul la profunzime prin realism si sinceritate (pe care cartea il striga din fiecare pagina a sa) si la impulsul de ne regasi EU-ul cenzurat de societate si de a valorifica fiecare secunda a prezentului, stiind indubitabil ca oricand poti sa mori("Pe o axa a timpului indeajuns de lunga, rata de supravietuire a tuturor scade la 0."). Cele 3 personaje principale(naratorul, Tyler si Marla) sunt conceputi in jurul ideii de autodistrugere. Romanul transmite cu succesc cititorilor conceptia prin care nu o sa poti niciodata sa ajungi in varf, daca n-ai ajuns mai intai la fundul prapastiei. Caracteristicile romanului Fight Club au fost interpretate in mai multe feluri. Exista tendinte nihiliste? Da, mai ales ca este unul dintre punctele originale ale stilului lui Palahniuk. Avand ocazia sa mai citesc si o alta carte a autorului("Rant"), pot spune ca de acum inainte, cand voi fi pe cale de a mai lectura vreo carte de-a lui Palahniuk(si cu siguranta o voi face), voi stii la ce sa ma astept: un amalgam de nihilism, satira, umor negru, fixat intr-un decor underground. Manifestari ale complexului oedipian? Cu siguranta! Faptul ca nici naratorul, nici Tyler nu au avut o relatie paterna "sanatoasa", cred ca este una dintre sursele sentimentului de distrugere care apare la cei doi. De la infiintarea Fight Clubului pana la distrugerea brandurilor si a cladirilor corporative care transforma oamenii in sclavi, toate actiunile celor doi arata o instabilitate emotionale cu privire la relatia paterna. Cat despre misoginism, nu pot spune ca vad vreun semn de asa ceva...Chiar daca singurul personaj principal feminin, Marla, este prezentata ca o nimfomana cu tendinte sinucigase, parerea mea e ca acest lucru se intampla DOAR pentru de a servi scopului artistic al autorului, si nu pentru a denigra femeiele in vreun fel. Si daca tot vorbim de Fight Club, este imperios necesar sa vedeti ecranizarea cartii care este, dupa parerea mea, cel mai bun film produs vreodata! Avandu-i in rolurile principale pe Brad Pitt, Edward Norton si Helena Bonham Carter, filmul transmite perfect totul: de la mesajul motivational de redescoperire a sinelui pana sentimentul insalubru pe care il ai cand il vezi pe Tyler cu fata manjita complet de sange, agatat de cravata unui propietar de bar, cersind pivnita barului pentru a adaposti in continuare intalnirile Fight Club-ului. E cu siguranta un film legendar si un must-see pentru orice cinefil(si nu numai). Intr-o lume in care "totul e copie, a unei copii, a unei copii", Fight Club vine ca o gura de aer pentru fiecare dintre noi, cei obositi de a fi torturati ca intr-un pat al lui Procust pentru a respecta sablonul impus de societatea de consumerism in care traim. Sunt sigur ca si tu, daca citesti cartea si vezi filmul in completare, vei primi impulsul pe care si eu l-am primit, de a te apuca sa faci ceva din viata ta, incercand sa evoluezi prin reintoarcerea la origini. Nu uita, "Asta-i viata ta si se scurge minut cu minut.", asa ca valorific-o!