Duffy sau cu stangu-n dreptu

     

Este al treilea roman Duffy al autorului englez Julian Barnes scris sub pseudonimul Dan Kavanagh, autor care a ajuns fara efort pe primul loc in topul autorilor de romane politiste. Dupa cum afirma "Observer" - un talent exploziv, nou intotdeauna si vechi dintotdeauna. Am descoperit in aceste pagini o lume noua in care unii sufera din cauza ca nu-si pot urma visul sau cariera din cauza unui accident provocat de un soi de oameni care urmaresc binele ... binele propriu, o atmosfera incarcata de grija descoperirii persoanei care isi schimba infatisarea si desi pana la urma este descoperita si ii este pus in fata faptul implinit ca este vinovata de esecul unor persoane carora le-a provocat mult rau se dovedeste a fi destul de inteligenta incat sa stie sa isi scape pielea si astfel corelez cu viata de zi cu zi asemanand-o cu unii din mediul in care imi desfasor activitatea... Ei bine, acest roman te captiveaza si te tine in suspans, fiindu-ti imposibil sa lasi cartea pentru a reveni asupra ei "mai tarziu". Firul povestii este simplu si totusi .... nu. De data aceasta Duffy investigheaza incurcaturile diviziei a treia de fotbal al Angliei in timp ce face acelasi lucru pentru aflarea raspunsurilor care il macina privind boala de care se teme ca ar suferi. Duffy compatimeste suferintele fotbalistului Danny Matson batut in parcare de mai multi indivizi ce i-au provocat -probabil- declinul carierei sale de fotbalist, caci momentan sufera si este gasit mereu de ex-politist cu piciorul intins pe un scaunel, stand in repaus si departe de terenul de fotbal. Acelasi Duffy demareaza cercetari pentru a-l ajuta pe jucatorul de culoare Brendan Domingo cel hulit de toti -si pacalit de Denise sau Maggie sau cum s-a numi fiinta care l-a acuzat de viol pentru a-l scoate de pe terenul de fotbal, act care in mod normal l-ar costa cel putin 5 ani de puscarie- pentru a putea reveni pe terenul de fotbal unde se joaca meciul decisiv in care se hotaraste scoarta echipei ce este pe punctul de a retrograda. Duffy intra in contact cu toate personajele, odata mintind ca ar fi reporter la Chronicle pentru a intra in vorba cu locuitorii din vecinatatea Clubului, alta data incercand sa il descoase pe Magrudo, Ken Marriot sau Mel - Melvyn Prosser. Carol ii este sprijin lui Duffy intr-o oarecare masura, fiind personajul care il accepta fara a-i face reprosuri ... poate doar cu pizza care era prea moale. Tot palpandu-si ganglionii limfatici timpul se scurge si personajele isi contureaza caracterul independent de transformarile pe care le sufera Duffy. A retrogradat echipa ? Ce s-a intamplat cu ex-politistul bisexual banuit ca ar avea SIDA ? Ce s-a mai intamplat cu Carol? Dar cu Denise? S-a construit in locul Clubului cladirea din proiect? Ce s-a ales de Danny Matson si negrul Domingo? Va las acum sa descoperiti finalul neasteptat al romanului care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura - "Duffy sau cu stangu-n dreptu`".