Dragi american airlines

     

Dragi American Airlines parea sa aiba cele necesare unei lecturi captivante. Si totusi, undeva dupa primele 50 de pagini, interesul meu pentru aceasta carte a scazut brusc. Noroc ca numarul total al paginilor trece cu putin peste 250. Ceea ce inseamna ca avem de-a face cu un roman scurt, dar cu o scrisoare foooarte lunga. Pentru ca volumul de fata (si, sa ne intelegem, TOT volumul) este conceput sub forma unei scrisori de nemultumire adresata celor de la American Airlines. Dar ceea ce incepe ca o plangere tipica, in care reclamantul isi varsa tot naduful cauzat de incompetenta companiei aeriene AA (punct in care mai ca uiti ca avem de-a face cu o opera literara si nu cu o scrisoare pe bune), se transforma treptat, din cauza timpului pe care se vede nevoit sa il petreaca in "purgatoriul" aeroportului O'Hare, intr-o bun prilej de-a se purifica prin scris, scotand la iveala toata amaraciunea stransa in urma unei vieti ratate. Pentru ca Bennie Ford, acum in varsta de 53 de ani, are suficiente motive de lamentatie: fost poet betiv, devenit traducator betiv, a fost nascut, nepremeditat, dintr-o mama cu probleme mentale si un tata polonez, fost detinut al unui lagar de concentrare (angajat apoi ca exterminator), a fost abandonat de nevasta, iar acum se vede invitat, pe nepusa-masa, la "nunta" singurei sale fiice, pe care nu a mai vazut-o de 28 de ani si la care sunt mari sanse sa nu ajunga datorita faptului ca zborul i-a fost anulat din cauza vremii nefavorabile, incalcandu-si astfel si unica promisiune pe care si-ar fi dorit sa o respecte: sa o conduca pe Stella la altar. Dar nunta nu este tocmai una traditionala, de unde si ghilimele, care ii apartin chiar lui Bennie, dar va las sa aflati singuri de ce. In lunga sa asteptare, Bennie interactioneaza mai putin cu pasagerii aflati in aceeasi situatie, alegand mai degraba sa se refugieze in traducerea romanului "Statul independent Trieste" si gasindu-si un companion in polonezul Walenty Mozelewski, protagonistul romanului. Pentru mine, aceasta povestire in povestire nu prea isi are locul, dar exista o oarecare similitudine intre Walenty si Bennie, in sensul ca ambii sunt in cautarea unui nou inceput. Mi-a placut, in schimb, marturisirea lui Bennie, ca traducator: "Sa traduci o opera literara e ca si cum a-i face dragoste cu o femeie care va fi intotdeauna indragostita de altcineva”. Initialele AA, comune atat pentru American Airlines cat si pentru Alcoolicii Anonimi, sunt o buna sursa de glume, exploatata eficient de autor. Care autor, are un nume predestinat pentru acest gen de "roman de aeroport"": Jonathan Miles. Va reusi pana la urma Benjamin Ford sa ajunga la timp la ceremonia de nunta a fiicei sale? Sincer va spun, la un moment dat chiar nu imi mai pasa. Dar am continuat lectura, pentru ca stilul este placut si pentru ca, de la cele "Cinci saptamani in balon" ale lui Jules Verne incoace nu am mai abandonat nicio carte.