Destin suicidar de artist genial

     

În primul rând, aş dori să mulţumesc autorului pentru exemplarul oferit, fiind o surpriză extrem de plăcută! O altă surpriză, au fost cei cinci artişti, pe care autorul a reuşit să-i readucă la viaţă pentru a ne împărtăşi ultimele lor cuvinte, dar şi o explicaţie a gestului făcut. Am revenit în acea camera unde îi “intervievam” pe artiştii din prima parte a triologiei (“Destin tragic de artist genial”), dar cu forţe noi şi cu mult interes. Acea cameră mi-a plăcut să mi-o imaginez mereu, iar fundalul acesteia se schimbă în funcţie de artistul mizat, dar şi pe baza povestirii acestuia. Mi-a plăcut într-un mod special conturarea fiecărui artist, a firii atât de diferite (lucru ce face unic pe fiecare dintre noi), dar atât de bine individualizate. Se vede sârguinţa autorului în a oferi o replică post mortem cât mai originală şi mai precisă, bazată pe vieţile şi biografiile fiecărui artist în parte. Fiecare dintre artiştii celor două volume, cu sau mai puţin cunoscuţi, ajungem să îi cunoaştem, să le auzim povestea vieţii lor şi totoata opiniile acestora asupra morţii sau a vieţii. Autorul a reuşit să redea fiecăruia personalitatea şi să le dea o ultima şansă de a-şi putea face vocea auzită. O serie foarte interesantă, care face cititorul să mediteze asupra vieţii... O serie care abordează subiectul morţii într-un mod original. Văzând implicarea autorului pentru a oferi cititorului o lectură de calitate, este o lectură ce o recomand cu drag oricui doreşte să citească o carte/o serie interesantă! Voi lăsa aici câteva citate: “ Totul sfârşeşte în moarte, adică se preschimbă într-o altă expresie şi o altă dimensiune a vieţii. Ce şi cum a fost ieri, nu mai este astăzi; ce şi cum este astăzi, nu va fi mâine. Ciclul schimbării este nesfârşit, aşa încât te duce cu gândul că doar schimbarea este veşnică în lumea noastră materială. “ “ Dar câte lucruri nu le facem în viaţă, ştiind totuşi că nu-s tocmai drepte sau în concordanţă cu convenţiile vremii ori cu moravurile societăţii! Şi n-avem puterea să le rezistăm, să le reprimăm, să ne abţinem, să le respingem şi nici înţelepciunea să le evităm. Mai ales când ne provoacă o plăcere anume, fie ea sufletească sau trupească. “ “Dar, ştiţi cum este, gusturile oamenilor au cam diferit întotdeauna, iar această diversitate de placeri şi opinii face parte din normalitatea, din frumuseţea şi varietatea vieţii, şi trebuie acceptată că atare.” “Dar când se vrea de fapt război, chiar dacă nu sunt motive legitime, se inventează pretexte. Acestea, se pare, funcţionează mai repede şi mai eficace decât motivele reale!” “Iubirile vieţii mele terestre fac parte din amintirile pe care nu le-am putut uita, dar pe care am dorit poate să le uit.”