Departe de lumea dezlantuita

     

” Unde nu există lege, nu există nici păcat și unde nu există ochi, nu există nici necuviință”. Thomas Hardy scrie al patrulea său mare roman într-o perioada de început a literaturii engleze, fără să conștientizeze măcar că peste ani, acest roman va fi citit de o întreagă lume. Cartea este văzută ca un joc al destinului, împletind în cuprinsul său mai multe destine umane. Pentru unele personaje, finalul cărții este unul fericit, pentru altele însă… Am făcut cunoștință cu romanele lui Hardy prin facultate, când nu știam foarte multe despre literatura engleză. Puține din cărțile sale au rămas necitite de mine, iar acest roman, Departe de lumea dezlănțuită mi-a plăcut atât de mult încât l-am recitit recent. După 6 ani de la prima lectură, pot spune că am perceput altfel romanul…dacă inițial mi se păruse o poveste de dragoste oarecum siropoasă, acum am avut în fața ochilor doar imagini tragice ale destinelor lui Oak și a Bathshebei. Tânăra femeie a alternat între iubire și alegeri greșite care i-au fost fatale, între indulgență și aspre remușcări. Ce mi-a plăcut mult la acest roman a fost finalul, era cel așteptat de mine și pe care mi-l doream încă de la început. “Dragostea poate fi o forță în slăbiciunea ei aparentă. Căsătoria preface o rătăcire a minții într-o putere a cărei tărie ar trebui să fie direct proporțională cu gradul de debilitate pe care o înlocuiește.” “Tăcerea are uneori un dar deosebit, acela de a se înfățișa ca sufletul sentimentului ieșit din trupul său și rătăcind fără înveliș” De ce aș recomanda această carte? Pentru că are substanță și are un final fericit, dincolo de aparentul tragism al cărții.