Chemarea ingerului

     

Povestile de dragoste strecurate in romanele politiste nu mai surprind pe nimeni. Dar scenele sangeroase, ce par desprinse dintr-un thriller veritabil, care isi fac loc intr-un roman de dragoste, mai rar. In ciuda "avertizarii" de pe coperta patru, cum ca romanul Chemarea ingerului imbina "in mod cat se poate de fericit o comedie romantica si un thriller captivant", nimic nu parea sa prevesteasca totusi ca drumul deschis de primele pagini ale cartii avea sa coteasca brusc. Se pare ca, intr-adevar, curiozitatea poate ucide, si nu numai pisici. In acelasi timp insa, iti poate aduce si fericirea. Pe aeroportul Kennedy din New York, un barbat si o femeie se ciocnesc. In graba si mania lor, nu observa ca si-au incurcat telefoanele mobile, decat cand e prea tarziu. Madeline Green are o mica florarie la Paris, iar Jonathan Lempereur este un fost chef cunoscut, acum doar o umbra a succesului de altadata. Ambii sunt ajunsi deja la destinatie cand isi dau seama de schimbul nedorit: ea la Paris (recunosc, coperta cartii, cu turnul Eiffel in fundal, a fost primul lucru care mi-a atras atentia), el, la San Francisco. Incepe un schimb de SMS-uri si de e-mailuri, dar si o cautare febrila prin telefonul celuilalt. Madeline si Jonathan se descopera prin intermediul informatiilor stocate in telefon, realizand ca, in ciuda primei impresii, nu tocmai favorabile, au si lucruri in comun. Unul dintre aceste lucruri insa, este cu totul neasteptat si ii poate costa mai mult decat sunt dispusi sa plateasca. Ceea ce parea o poveste previzibila de dragoste s-a transformat intr-un roman politist greu de lasat din mana. Dezamagita? Nicidecum. Suprinsa? Cu siguranta. Iar finalul (fericit, nu o sa va ascund asta) reitereaza ideea ca "Cei mai frumosi ani ai unei vieti sunt cei pe care nu i-ai trait inca." In ce priveste titlul, explicatia o regasim chiar in paginile cartii: "Madeline capitula in fata acestui sentiment nou. Era ametitor precum un salt in gol, fara parasuta ori coarda elastica. Se gandi din nou la intalnirea lor. Nimic nu s-ar fi intamplat fara acea ciocnire din aeroport. Nimic nu s-ar fi intamplat daca nu si-ar fi schimbat telefoanele din neatentie. Daca ea ar fi intrat in acea cafenea cu treizeci de secunde mai devreme sau cu treizeci de secunde mai tarziu, nu s-ar fi intalnit niciodata. Asa le era scris. O stranie lovitura a destinului, care alesese sa-i apropie intr-un moment decisiv. Chemarea ingerului, cum zicea bunica ei ..." Mult mai clar acum, nu? O carte care mi-a deschis apetitul si pentru celelalte romane ale lui Guillaume Musso si pe care o recomand cu incredere tuturor celor care vor sa citeasca o poveste de iubire putin altfel. Sau, dupa cum spuneam, o poveste politista putin altfel. Depinde de perspectiva. Spor la citit!