Bastarda Istanbulului

Aparent, curajul de a admite un adevăr istoric este considerat o infracţiune în Turcia, din moment ce Elif Shafak a fost acuzată de "insultă la adresa identităţii turce" în romanul ei "Bastarda Istanbulului" (The Bastard of Istanbul). Dorinţa ei de a aduce în discuţie un subiect precum masacrul din 1915-1923, când 1.5 milioane de armeni au fost omorâţi de turcii din Imperiul Otoman, i-a cauzat probleme cu sistemul juridic din Turcia. Astfel, autoarea de 39 de ani se alătura grupului "select" de scriitori acuzaţi pentru presupusă ofensă, precum Orhan Pamuk şi Salman Rushdie. Dar, spre deosebire de aceştia, ea nu era un nume celebru în Statele Unite în 2005, când i-au fost aduse aceste acuzaţii. Celebritatea a venit după, fiindcă nici că se putea o reclamă mai bună pentru acest roman. “Bastarda Istanbulului”, al şaselea roman al scriitoarei turce, dar al doilea în limba engleză, a fost cel mai bine vândut roman al anului 2006 în ţara sa natală. Nici nu e de mirare, având în vedere că cel mai bun stimul pentru vânzări (în afară de cazul nefericit al morţii autorului,evident), este curiozitatea: ce e cu cartea asta de aproape şi-a băgat autoarea la închisoare? Un motiv bun să vreau să citesc această carte, dar nu singurul. Pentru că eu am decis să citesc “Bastarda Istanbulului” din cauza titlului (tot ce ţine de Istanbul şi cultura turcească mă fascinează iremediabil). Şi lista motivelor ar mai putea continua, dar după primele capitole o să fiţi atât de absorbiţi de lectură încât nu o să mai staţi să vă gândiţi la motivele pentru care aţi ales această carte, doar o să vă bucuraţi că aţi făcut-o. Romanul, a cărui acţiune se desfăşoară în Turcia şi Statele Unite, abundă de personaje feminine. Două familii, - una turcă, locuind în Istanbul, şi cealaltă armeană, împărţită între Arizona şi San Francisco (nu degeaba este Elif Shafak profesor asistent de studii orientale la Universitatea din Arizona) ajung să se intersecteze la 19 ani distanţă de întâmplările din primele capitole. Armanoush, o frumoasă armeancă-americancă, cu pasiune pentru citit, crescută în sânul unei familii destrămate, decide să plece pe cont propriu la Istanbul, fără să îşi anunţe părinţii (convinsă fiind că aceştia vor fi total împotrivă),pentru a cunoaşte mai bine un popor pe care ar fi trebuit să îl urască pentru măcelul asupra semenilor ei de care rudele din partea tatălui îi tot amintesc, dar faţă de care simte şi o imensă curiozitate datorită tatălui ei vitreg care este turc. Aşadar, aranjează să stea în casa rudelor tatălui ei vitreg şi de-abia din acest punct acţiunea romanului devine cu adevărat interesantă. Familia pe care o întâlneşte Armanoush este una foarte pestriţă, reunind patru generaţii de femei: Petit-Ma, străbunica suferind de Alzheimer, Gülsüm, bunica distantă care îşi idolatrizează fiul plecat în America, deşi acesta pare să fi uitat de existenţa ei, cele patru fete ale acesteia şi o stră-nepoata, Asya, bastarda din titlu. Cele patru surori, la rândul lor, alcătuiesc un tablou foarte colorat: Banu, cea mai în vârstă, este pasionată de misticism, Cevriye este profesoară de liceu, Feride este familiarizată cu procedurile medicale, dar nu pentru că ar lucra în domeniu, ci pentru că "în ultimii şase ani fusese diagnosticată cu opt boli diferite, iar fiecare suna şi mai bizar decât cea dinainte." Şi, în cele din urmă, Zeliha, cea mai tânără dintre surori, cea care fumează şi înjură mai ceva ca un bărbat, are cercel în nas, poartă fuste scurte şi colorate, tocuri înalte, şi este proprietara unui salon de tatuaje. Zeliha este cea care m-a indus în eroare, deoarece iniţial am crezut că ea este bastarda Istanbulului, dar bastarda se dovedeşte a fi Asya, fiica ei, adevărul (şocant!) despre tatăl acesteia fiind dezvăluit abia la finalul romanului. Pleiadelor de rude ale Asyei şi ale lui Armanoush li se adaugă câteva personaje pe care autoarea a găsit de cuviinţă să le denumească simbolic, plecând de la ceea ce reprezintă. Astfel, îi avem pe Caricaturistul Alcoolic, Poetul Extrem de Netalentat, Scenaristul Nenaţionalist de Filme Ultranaţionaliste şi Gazetarul Homosexual Ascuns. Dar, demn de menţionat este şi oraşul Istanbul, un "personaj" important, dacă nu chiar cel mai important, al romanului. Oraşul contrastelor, în care versiunea turcească a “Ucenicului” lui Donald Trump convieţuieşte cu djinni şi superstiţii învechite şi unde muzica lui Johnny Cash concurează cu melodiile religioase care răsună din moschei. Mai mult decât o plimbare pe străzile aglomerate ale Istanbulului, cartea lui Shafak este o incursiune în bucătăria orientală, bogată în arome. Fiecare capitol poartă un nume menit să stârnească pofta: scorţişoară, alune prăjite, vanilie, fistic, coji de portocale,migdale, sâmburi de rodie, stafide aurii, apă de trandafiri etc, etc. Din amestecul tuturor acestor ingrediente nu rezultă însă un desert delicios. Rezultatul final este.. cianura de potasiu. Titlul ultimului capitol este un indiciu că ceva se va întâmpla, ceva care va schimba cursul obişnuit al evenimentelor. Dar ce anume, numai citind se poate afla. Cea mai bună scriitoare de origine turcă din ultimii ani, dupa spusele lui Orhan Pamuk, nu dezamăgeşte cu "Bastarda Istanbulului". Totuşi, la un moment dat poate fi destul de dificil să urmăreşti şirul numeroaselor personaje şi ale legăturilor dintre ele. Un arbore genealogic ar fi fost foarte util, dar ar fi stricat surprizele pe care autoarea le-a lăsat pentru final, când toate iţele poveştii se vor dezlega. Puţin greoi pe alocuri, atunci când sunt rememorate episoade din trecut, romanul este totuşi o desfătare. Plin de forţă şi culoare, cu tuşe ironice, încărcat de simboluri,îmbinând libertatea şi opresiunea, cultul trecutului şi refuzul sistematic al acestuia, misticismul şi agnosticismul, realul şi fantasticul, memoria şi uitarea, romanul poate fi citit, în acelaşi timp, "ca o reflecţie despre puterea tămăduitoare a compasiunii, ca un strălucit roman de idei, ca o poezie de dragoste închinată Istanbulului şi ca o satiră senzuală şi provocatoare." (Booklist) Încă nu aţi trecut “Bastarda Istanbulului” pe lista de lectură?