America de peste pogrom

     

Scopul meu a fost sa scriu o poveste sensibila si profunda, de cit mai larg interes uman, capabila sa miste sufletul celui care o citeste. (...) Am construit si un plan american actual, pentru ca am vrut sa prezint evenimentele singeroase din urma cu sapte-opt decenii, vazute cu ochiul unui american evreu de azi, cu radacini evreiesti in Romania. Si pentru ca am intentionat ca lectura sa nu fie prea incrincenata, prea dureroasa, in urma scenelor, uneori de o duritate insuportabila, din timpul Pogromului si de dupa Pogrom. De ce americanii mei se ocupa cu negotul de marfuri second-hand, si nu cu un alt business? Fiindca este vorba de o meserie reprezentativa evreiasca, persiflata la greu de antisemiti. 

     

Scopul meu a fost sa construiesc o poveste complexa – violenta, dar si tandra –, de o mai mare intindere decit imi era obiceiul. O poveste care sa miste sufletul si, in final, sa puna pe ginduri. Pentru aceasta lucrare, mi-au fost necesare mai multe ingrediente. Nu poti ridica o catedrala cu materialele de constructie pentru o garsoniera. Ce tema mi-a placut mai mult? Toate, din moment ce eu sint autorul. Cred ca fiecare tema le pune in valoare pe celelalte. Rezulta, in final, o tesatura viguroasa, robusta, dar pe alocuri nu lipsita de finete. O tesatura care place, sper. (…) Cartea asta are inima; o inima nici evreiasca, nici crestina. O inima universala, care bate cu putere.

     

O pot asigura pe doamna Suzy (fosta Sinziana de la Iasi) ca romanul este cit se poate de ‘catchy’. Se poate citi intr-o noapte, se poate citi intr-un zbor de avion, se poate citi intr-o rasuflare si fara a-l lasa din mina. (...) Deci o carte bine scrisa, usor de citit, presarata de umor, sex si cu culori vii de telenovela. Da, America de peste pogrom este toate acestea si este in acelasi timp si prima si cea mai cutremuratoare carte din literatura romana care abordeaza fara nicio eschivare ziua poate cea mai rusinoasa din istoria nationala – pogromul de la Iasi din 29 iunie 1941. (...) Radu Paraschivescu a afirmat ca America de peste pogrom s-ar putea sa fie cea mai buna carte a anului 2014. Cred ca este foarte posibil sa aiba dreptate.

     

Este o carte pe care ai vrea sa o prelungesti de la sine, ai vrea sa ai puterea sa mai adaugi pagini si capitole atit de bine-i asamblata, atit de mestesugit e scrisa si atit de mult te absoarbe. Este o carte care vorbeste inca o data, cu un talent formidabil (Catalin Mihuleac mi se pare unul din povestitorii, chiar povestasii cei mai inzestrati din literatura romana), o carte care vorbeste despre acceptare si toleranta, despre vinovatie, despre trecut, despre felul in care te poti armoniza cu tine insuti intrind in ordinea buna a lumii. Recomand cu caldura cartea aceasta!

     

Am scris cartea dominat de o magie pe care nu o pot explica. Am fost trist cind am terminat-o, pentru ca am stiut ca e cel mai bun si mai frumos lucru pe care l-am facut in viata mea. Nu stiu daca ma voi mai intilni cu o asemenea perioada de gratie. Nu are importanta cum m-a transformat pe mine. Scopul cartii este sa faca lumea mai buna, pe aria ei de cuprindere.