America

     

Adolescența e începutul formării unei persoane ca adult. Dacă în această perioadă nu ai susținerea și sprijinul necesare, e posibil să o iei pe căi greșite și să faci alegeri nechibzuite, mai ales dacă ai o personalitate mai firavă. Dar cum spuneam, e doar posibil. În cazul tânărului din romanul lui Kafka se pare că acest posibil s-a concretizat. Karl Rossman, la doar cei 16 ani naivi ai săi, a fost sedus de menajera familiei, aceasta rămânând însărcinată în urma acestei aventuri. Acest lucru nu le-a picat foarte bine părinților săi, căci familia a început să fie vorbită pe la spate și aratată cu degetul. De aceea, aceștia hotărăsc să-și trimită copilul în America. Astfel, părăsind Germania și sânul cald al familiei, poate că acesta își va învăța lecția și va afla cum să fie responsabil pentru faptele sale, și în același timp poate se vor liniști apele în privința întâmplării cu manajera. Poate lumea va uita mai ușor cele petrecute. La început, oarecum bucuros și entuziasmat de aventura în care urmează să se înroleze, Karl acceptă fără protest decizia părinților și speră că-n America să aibă parte de o viață mai bună de unul singur. Pe vasul cu care a traversat oceanul pentru a ajunge în țara tuturor posibilităților îl întâlnește pe unchiul său ce-i promite că-l va ajuta și că-i va fi alături. Acesta îl ia sub aripa sa protectoare și la el acasă, având grijă de Karl. Desigur, înainte de toate acestea, Karl are parte de câteva necazuri pe vas, ba își pierde geamantanul, ba intră în bucluc încercând să apere pe al pasager. Odată ajuns la unchiul său, Karl începe să ia lecții pentru a-și perfecționa limba engleză și altfel să se poate descurca mai ușor în noua țară. Totuși, acesta își supără unchiul și sfârșește prin a fi rugat să părăsească locuința. Decizia e destul de aspru luată, căci Karl nu a făcut decât să se ducă la niște prieteni de-ai unchiului și să stea la aceștia câteva ceasuri în plus. Văzându-se din nou singur și cu geamantanul în mână, tânărul pornește în căutarea unui loc de muncă, însă dă de doi prieteni ce par că se lipesc de el. Delamarche și Robinson sunt tot în căutarea unui trai mai bun, aceștia părăsind Franța, respectiv Irlanda. Totuși, fiind mai șmecheri și profitori din fire, cei doi caută doar să-l fure pe Karl de bănuții puțini ce îi are asupra sa. După câteva pățanii, Karl reușește într-un final să scape de aceste lighioane și să se angajeze că liftier într-un hotel. Când totul pare că-i merge bine și e mulțumit de situația sa, el este dat afară pentru că și-a părăsit postul pentru câteva minute. Călătoria lui Karl nu pare a fi deloc așa cum și-a închipui. I se tot pun bețe-n roate și îi e foarte greu să se descurce de unul singur, mai ales când cei din jur par să-l îmbrâncească și să-l afunde mai tare. Finalul e destul de ambiguu, însă abia după ce-am citit cartea am aflat că aceasta ar fi ultima scrisă de Kafka, acesta neapucând să scrie un final pe măsură. Scriitura lui Kafka e destul de controversată, ușoară de citit dar greu de procesat. Lectura a fost destul de greoaie, ori pentru că nu am fost eu destul de concentrară, ori pentru că faptele din carte erau prea amestecate și zăpăcite. N-aș putea să spun că mi-a plăcut încât să o recomand, însă nici că am pierdut vremea cu ea. E o lecție de unde putem scoate anumite idei principale, cum ar fi că e nevoie de oameni buni aproape pentru a trece cu bine prin viață și că trebuie să avem răbdare să fim suficient de pregătiți și maturi pentru a lua decizii importante în ce ne privește. E important să fim chibzuiți și să gândim bine înainte de a acționa, altfel e posibil ca totul să se întâmple ca într-un joc de domino: o decizie greșită să aducă cu sine alte întâmplări neplăcute.