Agonia lui Turing

The Independent spune așa despre cartea asta: „Romanul lui Lagercrantz împletește abil două forme narative: biografia empatică a unei figuri istorice reale, pe care sistemul o supune unui tratament abominabil, și povestea unei anchete în care un polițist perseverent încearcă să dezlege o enigmă în ciuda mentalității intransigente a societății.” Și chiar așa este, ba chiar într-un mod aproape deranjant se îmbină cele două povești: nu reușești să-ți dai seama, dacă nu știi detalii despre viața lui Alan Turing. Dacă nu știi câteva lucruri despre el, dacă nu ai în minte măcar o schiță sumară a existenței sale, atunci îți va fi greu să îți dai seama cum și de unde trebuie apucată povestea pentru a avea sens. Asta și pentru că pare că David Lagercrantz pleacă de la premisa că toți cititorii cărții lui îl știu pe Turing, știu ce și cum a trăit, de ce, ce i s-a întâmplat și cine a fost dincolo de nivelul superficial. Deși m-a pus în dificultate lucrul acesta, mi-a fost de folos faptul că mi-am amintit că am văzut, în urmă cu câțiva ani, filmul ”The Imitation Game” - cu Benedict Cumberbatch și Keira Knightley. Astfel, am reușit să-l plasez undeva pe Turing, lucru din care a decurs, ceva mai natural, și povestea din cartea lui Lagercrantz, „Agonia lui Turing”. Nu știu cum s-ar traduce titlul original, sper însă că „Agonia lui Turing” e o adaptare și o exagerare, căci nu se potrivește neapărat ideii cărții. În cartea asta, Turing e deja mort și mi s-a părut că e folosit ca un pretext pentru a genera o altă poveste, complet diferită: cea a polițistului molâu, a inadaptatului fricos care are nevoie de multă vreme pentru a strânge fărâma de curaj necesară schimbării vitale. Corell este polițistul prea timid chiar și cu sine însuși, iar „modelul” pe care-l reprezintă Turing pentru el, dacă-i putem spune chiar așa, este principalul rol al lui Alan - un pretext, așa cum spuneam, pentru o înșiruire de fapte și idei legate, în mică sau mare măsură, contextual, accidental sau intenționat de Corell, meseria de apărător al legii, lașitate, curaj, homosexualitate și homofobie, înțelepciune și succes. Este, la urma urmei, o carte de citit - dar pentru care recomand înainte un research serios pe tema: Turing și realizările sale. Altfel, teamă mi-e să nu pățiți ca mine: „Hei, ce era Enigma?”, „Cuuum, a fost castrat chimic?” și multe, multe altele. Dacă nu te dai bătut sau dacă, ideal, ai habar de cele menționate mai sus, atunci cartea devine, cu siguranță, un must read interesant și relaxant deopotrivă.