Sinele. Bazele și implicațiile unui concept central din psihologia analitică

Descriere

Oricine are de-a face cu conceptul jungian de Sine se confruntă cu întrebări despre imaginea omului, idei despre Dumnezeu, divin și credință. Jung consideră că este necesar să se ocupe de aceste subiecte din punct de vedere psihologic, deoarece au efecte de anvergură asupra modului în care oamenii trăiesc și relaționează, dar, de asemenea, influențează și atitudini etice, ideologii, procese sociale și modele terapeutice. Prin urmare, cititorului i se cere să aibă un anumit grad de deschidere față de conceptul de Sine și e util ca el să se raporteze „fără prejudecăți" la ideile descrise. Scrisă într-un limbaj ușor de înțeles și pentru cei neinițiați și punând în discuție teme majore, precum destinul, nașterea, moartea, timpul, frumueșea, cartea de față este menită să ajute cititorii să-și perceapă mai conștient propriile idei și credințe, precum și influența acestora asupra imaginii de sine și a viziunii despre lume.

Renate Daniel este specialistă în psihiatrie, psihoterapie și psihanaliză și director de programe la Institutul C.G. Jung din Zürich. De aceeași autoare, la Editura Trei a mai apărut Coșmarurile. Cum să alunăm spaima din timpul nopții.


Din punct de vedere psihologic, grecii considerau Sinele sursa distrugerii și a grandorii. Abia capacitatea de a diferenția influențele transpersonale de cele individuale le-a dat posibilitatea grecilor să nu cadă pradă nici autodevalorizării nemăsurate, nici aroganței. Înțelept era acela care trăia în relație cu Sinele și putea să deosebească lucrurile de care nu putea dispune de cele pe care le putea controla, respectiv face. Dar deosebirea nu era întotdeauna foarte simplu de realizat, căci trecerile de la domeniul de răspundere uman la cel divin erau considerate fluide. Această ultimă imprecizie pretindea să se țină seama de Sine și de Eu.
Renate Daniel




Cuprins

Cuvânt introductiv
Introducere

1. Conceptele de Eu şi de Sine la C.G. Jung
Eu, conștiința Eului și complexul Eului la C.G. Jung
Sinele la C.G. Jung
Paradoxul Sinelui
Simboluri ale Sinelui
Sinele, drept Dumnezeu Tatăl — Eul, drept copil al lui
Dumnezeu
Dezvoltarea Sinelui
Caracterul abstract al imaginii lui Dumnezeu

2. Destin şi Sine în decursul timpurilor
Difuzia responsabilității
Conceptele de destin sunt supuse spiritului vremii
Conceptele de boală sunt dependente de timp
Participarea omului la rău
Povara vinei
Diavolul în lumea de azi
Păianjenul și piatra ca simbol al Sinelui
Machsal

3. Experiențe limită: naşterea şi moartea
Nașterea s-a mutat în spital — deci a devenit un caz medical
Medicina reproductivă
Moartea s-a mutat în spital, devenind astfel un caz pentru medicină
Cui aparține moartea?
Moartea ca umilință narcisică
Linii directoare pentru eutanasia activă?

4. Ochiul ca simbol al Sinelui
Faptul de a fi văzut
Vederea ca instrument al puterii și autonomiei
Despre dificultățile de a avea încredere
Despre esența frumuseții
Frumusețea se află în ochiul privitorului și în (sub)cultura corespunzătoare
Frumusețea nu mai e dată de Dumnezeu,
ci este rezultatul unei munci asidue
Frumusețea în practica psihoterapeutică
Aspecte privind transferul și contratransferul
frumuseții

5. Sinele întunecat
Poate fi Christos un simbol al Sinelui?
Canibalism
Nimicul
Sinele întunecat în terapie
A exila răul? Despre trendul tabuizării

6. Eul, Sinele şi Timpul
Cui îi aparține timpul?
Calitatea timpului și nevoile de timp
Accelerare
Viața netrăită
Îmbolnăviri psihice ca urmare a folosirii moderne a timpului
Eternitate

Epilog
Bibliografie
Indice de filme
Indice de materii și de persoane