Suflete de sticla. Traumele celor rataciti in trecut

Descriere

Dragă cititorule,

Iată-ne ajunÈ™i împreună la cea de-a cincea carte a mea. Cu fiecare în parte, am vrut să te încurajez să-È›i priveÈ™ti altfel viaÈ›a È™i relaÈ›iile. Să te susÈ›in în procesul de autocunoaÈ™tere È™i să-È›i aduc mai aproape informaÈ›iile È™tiinÈ›ifice pe care psihologii È™i cercetătorii din È™tiinÈ›ele sociale le-au descoperit. Am început cu Copilul invizibil , apoi ne-am asumat Revolutia iubirii, am învățat să practicăm starea de prezență conÈ™tientă odată cu Mindfulness urban, după care am îndrăznit să spunem că #LoveIsFun.

TotuÈ™i, să È™tii că Suflete de sticlă e altfel decât celelalte. De această dată, psihologia È™tiinÈ›ifică È™i naraÈ›iunea se iau de mână, pentru a descoperi o parte din sensul vieÈ›ii. Am pornit la drum cu intenÈ›ia să dezvălui lumii povestea a doi oameni: simÈ›irile, gândurile, atitudinile, dialogurile, comportamentele, obiceiurile È™i destinul lor. Un „el“ È™i o „ea“, la fel ca noi toÈ›i – cu îndoieli È™i frici, cu amintiri dureroase È™i regrete care nu mai mor odată, cu pete pe suflet È™i măști care ascund traume. Apoi am realizat că, în naraÈ›iunea acestei cărÈ›i, am cuprins nenumărate poveÈ™ti auzite în cabinet, am dat voce durerii sfâÈ™ietoare È™i am aprins flacăra curajului È™i a asumării.

Vei găsi în paginile cărÈ›ii, o sumă de învățăminte. Pe multe dintre ele, Silvia È™i Baltazar (doi oameni care ar putea purta È™i numele tău sau al jumătății tale) le-au înÈ›eles pe calea cea grea, după ce s-au dat cu capul de zidurile pe care le-a ridicat mintea în calea lor. O altă parte reprezintă concluzii ale cercetărilor făcute în ultima jumătate de secol, de oamenii de È™tiință din zona psihologiei relaÈ›ionale È™i a psihogenealogiei. Iar pe câteva dintre aceste învățăminte, mi-am dorit eu însumi să le pătrund mai în profunzime È™i, de aceea, le-am adus aici.

AÈ™adar, dă pagina È™i vino cu mine, ca să cunoÈ™ti iubirea aÈ™a cum poate că n-ai îndrăznit să o faci până acum… să descoperi ce se află dincolo de comportamentele umane inexplicabile È™i să simÈ›i puterea infinită a relaÈ›iilor interpersonale, care au la fiecare capăt câte un suflet de sticlă. —Gaspar Gyorgy, autor de cărÈ›i bestseller

„În seara aceea, Baltazar È™i Silvia se despărÈ›iră cu niÈ™te sentimente amestecate, vrând parcă să mai stea împreună. Și totuÈ™i, nu se făcea. Erau doi străini, fiecare cu treaba lui. Ce stranie percepÈ›ie, să simÈ›i că celălalt ar vrea să te oprească acolo. Dar de ce să vrea? Ce, n‑are altă treabă? N‑are viaÈ›a lui? De ce s‑o încurce pe‑a ta? Pentru o clipă – ochi în ochi – timpul se fracturase, ca o oglindă crăpată pe diagonală. Iar în fractura aceea, amândoi întrezăriseră dragostea.

În È™tiinÈ›a relaÈ›iilor interpersonale, există ceea specialiÈ™tii numesc «teoria traumei». Psihologii sunt convinÈ™i că trauma nu este experienÈ›a negativă în sine. Trauma reprezintă efectul pe care trădarea, respingerea, abandonul, violenÈ›a, umilinÈ›a È™i alte experienÈ›e similare îl au asupra corpului nostru psihic È™i emoÈ›ional. AÈ™a cum o căzătură poate avea ca efect crăparea pielii È™i mai apoi cicatrizarea rănii, la fel se întâmplă È™i cu accidentele psihologice. Doar că acestea nu vor afecta corpul biologic – sau, cel puÈ›in, nu de la început – formând însă pojghiÈ›e sufleteÈ™ti. Mecanismul de apărare este acelaÈ™i. Rana se va acoperi cu o scoarță groasă, cu funcÈ›ie de protecÈ›ie. Însă coaja va bloca È™i capacitatea de a mai simÈ›i ceva. AÈ™a arată calea traumei.“ — extras din interior