Credinta si educatia. Principalele lumini ale vietii

Descriere

EducaÈ›ia reprezintă temelia formării personalității umane, fiind indispensabilă nu numai devenirii omului în sine, ci È™i societății. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur declara admirativ că „nu este o artă mai mare ca aceasta”. EducaÈ›ia se dovedeÈ™te a fi, într-adevăr, o artă, întrucât este creatoare. Ea nu creează însă lucruri materiale, ci operele ei sunt caracterele È™lefuite, ca niÈ™te diamante, nu de mâna sculptorului, ci de mintea È™i inima educatorului.

Din acest punct de vedere, se înÈ›elege că educaÈ›ia nu se reduce doar la transmiterea unor informaÈ›ii sau a unor abilități practice. Fără a le exclude pe acestea, educaÈ›ia presupune È™i altceva – sau mai ales altceva –, È™i anume: formarea personalității omului.

Acest rol formator È™i-l asumă, sau trebuie să È™i-l asume, Familia, Școala È™i Biserica. ImportanÈ›a familiei în educarea celor mici în spiritul valorilor religios-morale este covârÈ™itoare. Familia creÈ™tină, formată din bărbat, femeie È™i copii, constituie mediul cel mai potrivit pentru cultivarea dragostei, înÈ›elegerii, bunei-cuviinÈ›e, blândeÈ›ii È™i respectului față de ceilalÈ›i. În familie, copilul creÈ™te în comuniunea de credință È™i de iubire sfântă față de Dumnezeu, de părinÈ›i È™i de fraÈ›i, valori care, o dată învățate în anii copilăriei, vor fi respectate, mai apoi, È™i în comunitate, în relaÈ›iile cu semenii.

Întrucât se au în vedere sufletele atât de sensibile ale tinerilor, se înÈ›elege că educaÈ›ia presupune multă înÈ›elepciune, răbdare È™i iubire. Astăzi, când societatea trece printr-o profundă criză spirituală È™i morală, este absolut necesar ca familia să fie clădită pe temelii solide, pe principii de viață care să izvorască din duhul Evangheliei. Tinerii care sunt educaÈ›i în perspectiva iubirii infinite a lui Dumnezeu È™i a vieÈ›ii veÈ™nice nu se vor raporta niciodată la această lume ca la ultima realitate, nu-È™i vor alipi sufletul de cele materiale È™i nu vor face din dobândirea lor un scop în sine, înÈ›elegând că mai important decât a avea È™i a stăpâni este a dărui È™i a se dărui.

Începută în Familie, educaÈ›ia continuă È™i se consolidează apoi în Școală, unde profesorii conlucrează cu părinÈ›ii pentru a desăvârÈ™i această lucrare atât de importantă. Școala este cea care asigură cadrul optim desfășurării procesului educativ, îngrijindu-se ca tinerii să aibă parte de un program structurat, de resurse È™i metode adecvate specificului vârstei, particularităților È™i abilităților elevilor. Născută în tinda Bisericii, È™coala românească a reprezentat dintotdeauna un spaÈ›iu sacru, în care tinerii, îndrumaÈ›i cu dragoste de către preot – care de multe ori le era È™i dascăl –, pătrundeau tainele abecedarului, dar È™i ale comuniunii cu Dumnezeu. Școala trebuie să-È™i continue È™i astăzi această vocaÈ›ie de a fi, cum spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „un laborator sfânt, în care elevii se pot pregăti atât pentru viaÈ›a din societatea umană terestră, cât È™i pentru viaÈ›a È™i fericirea veÈ™nică din Împărăția lui Dumnezeu”.

ÎnÈ›elegând uriaÈ™a responsabilitate cu privire la educaÈ›ia tinerilor, de a cărei reuÈ™ită depinde împlinirea lor ca oameni, dar È™i mântuirea lor È™i a noastră, Biserica a însoÈ›it dintotdeauna Familia È™i Școala în demersul de formare a tinerelor generaÈ›ii în spiritul valorilor fundamentate pe credinÈ›a Bisericii Ortodoxe È™i tradiÈ›ia vie a poporului român.

Prin susÈ›inerea predării Religiei în È™coală, dar È™i prin colaborarea directă cu instituÈ›iile de învățământ, Biserica promovează o educaÈ›ie sănătoasă, în care tinerilor să li se ofere, pe lângă formarea intelectuală, absolut necesară, È™i resursele spirituale care să îi ajute să crească duhovniceÈ™te. Profesorul de Religie este un misionar, care extinde lucrarea preotului din Biserică în È™coală. El însoÈ›eÈ™te pe tânăr, începând din È™coala primară È™i continuând cu gimnaziul È™i liceul, pe tot parcursul formării sale, ajutându-l mai întâi să-È™i deschidă sufletul lui Dumnezeu, iar mai apoi să-L cunoască È™i să-L iubească, să înÈ›eleagă rostul vieÈ›ii È™i frumuseÈ›ea trăirii în comuniune de iubire cu Dumnezeu È™i cu semenii.

Implicarea Bisericii în educarea tinerilor nu se limitează numai la activitatea didactică din cadrul orelor de Religie, ci cuprinde o serie de manifestări extracurriculare, menite să pună în valoare entuziasmul tinerilor pentru cunoaÈ™tere, talentul, dăruirea È™i deschiderea lor față de cei din jur. Patriarhia Română desfășoară, începând din anul 2006, diferite programe È™i proiecte, precum: Hristos împărtășit copiilor, Alege Școala!, Copilul învață iubirea lui Hristos, Tinerii în Areopag. Dialoguri religios-culturale, Tinerii – solidari în faÈ›a suferinÈ›ei, Pelerinajul – cale spre cunoaÈ™tere È™i întărire în credință È™.a. Prin toate aceste activități, se încearcă apropierea tinerilor de Biserică È™i cooptarea lor în viaÈ›a de comunitate.

La nivelul parohiilor sunt organizate programe de tip after- school, pelerinaje È™i tabere de vară pentru tineri, ateliere educaÈ›ional-recreative, cateheze săptămânale È™i conferinÈ›e duhovniceÈ™ti pe diverse teme de spiritualitate. De asemenea, există o colaborare între parohie È™i È™coală, pentru participarea copiilor la programul liturgic al Bisericii, pentru spovedirea È™i împărtășirea lor cât mai deasă, pentru desfășurarea de activități artistice, muzicale sau sportive, care au menirea de a le cultiva tinerilor sentimentul comuniunii È™i al prieteniei, punându-i în relaÈ›ie vie È™i mărturisitoare cu cei din jur.

În cadrul Întâlnirii Tinerilor OrtodocÈ™i (ITO), care se organizează în fiecare an, adolescenÈ›i din diferite țări ortodoxe se adună împreună pentru a-È™i împărtăși preocupările comune, a se ruga È™i a da mărturie despre credinÈ›a lor, fiind un exemplu pentru toÈ›i cei care doresc să-È™i manifeste, într-un mod cât se poate de deschis È™i sincer, iubirea față de Dumnezeu È™i de semeni.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel È™i-a exprimat, în repetate rânduri, interesul pentru modul în care sunt crescute tinerele generaÈ›ii È™i pentru educarea acestora în spiritul valorilor tradiÈ›ionale creÈ™tine ale poporului român. Lucrarea de față, care este o caldă È™i convingătoare pledoarie pentru educaÈ›ie, adună la un loc cuvântări È™i discursuri pe care Preafericirea Sa le-a rostit la diferite evenimente, în cadrul unor congrese, consfătuiri, întâlniri cu reprezentanÈ›i ai unor instituÈ›ii de învățământ, precum È™i mesaje pe care le-a adresat elevilor È™i studenÈ›ilor la început de an È™colar È™i la festivități de absolvire a studiilor.

Volumul este structurat în opt capitole. Primele două cuprind cuvântări care se referă la Misiunea Bisericii în educarea È™i cultivarea caracterelor religios-morale, prezentând totodată proiectele È™i programele educaÈ›ionale desfășurate de Biserica Ortodoxă Română în acest sens. Discursurile evidenÈ›iază implicarea concretă a Bisericii în educaÈ›ia tinerilor, conlucrarea ei cu È™coala È™i cu factorii de decizie pentru cultivarea unor repere edificatoare pentru viață.

Capitolul al III-lea, intitulat Educarea copiilor – binecuvântare pentru familie, È™coală È™i societate, are în vedere grija față de cei mici, subliniind consecinÈ›ele benefice pe care educaÈ›ia acestora – mai ales educaÈ›ia religioasă – le are pentru comunitate. În această secÈ›iune se regăsesc È™i îndemnuri adresate elevilor, părinÈ›ilor È™i profesorilor, care sunt încurajaÈ›i să lucreze împreună pentru un È›el comun: progresul material È™i spiritual al viitoarelor generaÈ›ii.

Alte câteva cuvântări cu privire la chemarea tinerilor de a fi misionarii de mâine ai Bisericii alcătuiesc conÈ›inutul celui de-al IV-lea capitol. Pornind de la constatarea că tinereÈ›ea reprezintă vârsta căutărilor È™i a entuziasmului, aceste cuvântări dau mărturie despre lucrarea sfântă pe care tinerii educaÈ›i în credinÈ›a în Hristos pot să o aducă în Biserică È™i în societate.

Capitolele V È™i VI sunt dedicate învățământului românesc, respectiv orei de Religie. Izvorâte din convingerea că sufletul culturii este cultura sufletului, cuvântările reunite în aceste două capitole argumentează necesitatea fundamentării învățământului pe valorile religios-morale. În acest sens, predarea Religiei în sistemul de învățământ public devine un act de dreptate È™i o necesitate permanentă. Ora de Religie are menirea de a integra È™i a face aplicabile cunoÈ™tinÈ›ele dobândite la celelalte discipline È™colare, punându-le în relaÈ›ie cu aspiraÈ›iile omului spre bine, adevăr È™i frumos.

Capitolul al VII-lea, Școala teologică – lumină pentru tineri, tratează aspecte legate de învățământul teologic, atât seminarial, cât È™i universitar. Seminarul È™i facultatea, ca entități È™colare de profil teologic, se străduiesc să fie un factor de echilibru care să ajute la formarea completă È™i armonioasă a fiinÈ›ei umane.

Ultimul capitol cuprinde o serie de comunicate de presă, care reprezintă Răspunsuri ale Patriarhiei Române la dezbateri mediatice difuzate prin intermediul Biroului de Presă al Patriarhiei Române. Acestea au în vedere, în primul rând, demersurile de susÈ›inere a predării Religiei în È™coală, necesitate impusă de natura însăși a unui popor eminamente religios.

Având în vedere importanÈ›a educaÈ›iei pentru om È™i societate È™i fiind conÈ™tienÈ›i de faptul că Biserica, prin întreaga sa lucrare, încearcă să ofere un cadru cât mai propice pentru formarea spirituală È™i morală a noilor generaÈ›ii, recomandăm cu căldură acest volum, nădăjduind că va fi de folos atât tinerilor preocupaÈ›i de dezvoltarea lor intelectuală È™i spirituală, cât È™i profesorilor È™i părinÈ›ilor care îi însoÈ›esc în acest demers.

Editura BASILICA