Balchik

Descriere

„Balcicul trăia nu numai prin lumina solară, ci și prin cea a spiritului. Lumina sufletelor se îmbina cu cea solară. Lucru pe care artiștii l-au înțeles. Ei au descoperit că, în Balcic, casele aveau porțile numai ca decor, fiindcă acolo totul era deschis, erau suflete deschise, oamenii comunicau nu numai între ei, ci și cu natura, într-o comuniune desăvârșită. Balcicul are o deschidere spre lumină, încât nici acum nu ştiu dacă lumina aceea venea din cer, din mare, din noi“ – Balcica Moşescu-Măciucă

„Balcica Măciucă, scriitoare şi distins istoric de artă, fiica lui Octavian Moşescu, primarul legendar al Balcicului şi părintele fenomenului artistic unic care s-a născut aici, publică, la Editura Universalia (Bucureşti, 2001), o monografie a Balcicului cu totul neobişnuită. Amestec de confesiune şi de observaţie, de evocare şi de analiză, de portretizare documentară şi de translare subtilă în ficţiune şi în mitologie, această carte intitulată simplu, Balcic, aduce în discuţie, pentru prima oară la o asemenea scară, una dintre cele mai spectaculoase şi mai profunde sinteze artistice şi sufleteşti din întreaga noastră cultură. Concepută ca o regresie paradiziacă în memorie şi în copilărie, ca o fugă înapoi pe traseele iniţiatice ale unor însemne ieşite de mult din planul comensurabil al realului, confesiunea Balcicăi Măciucă încearcă, prin diversitatea mijloacelor deja amintită, să înţeleagă mai întâi ea însăşi, iar mai apoi să-i împărtăşească şi cititorului, care este sursa misterioasă a fascinaţiei, a hipnozei adânci şi ireversibile, pe care acest spaţiu le-a exercitat asupra celor care au venit în contact cu el.”– Pavel Șușară

Balcica Moşescu-Măciucă (1930, Balcic – 2017, București) a debutat, la numai 15 ani, cu placheta de versuri Golful cu migdali, urmată de Zbor de pescăruşi (1946). Specializată în istoria artei, a publicat monografiile Th. Aman (1958), Lucian Grigorescu (1963), Ioan Popescu-Negreni (1978).

Ediție coordonată de Oana Măciucă-Cajal