Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația

     

Care sînt poveștile care au schimbat drumurile omenirii prin lumea ei omenească? La întrebarea asta, orice persoană care are o brumă de cultură generală își dă cel puțin două răspunsuri: Biblia și Coranul. Eventual și Iliada lui Homer. Martin Puchner, care e critic literar și filosof american de origine germană, și-a pus la un moment dat această întrebare, care pare luată dintr-un test de cultură generală din revistele glossy. Doar că el a luat-o în serios și a tratat-o metodic. (...) Puchner și-a scris cartea într-un stil lejer, dar a prevăzut-o cu o bibliografie ale cărei titluri ar umple rafturile unei întregi biblioteci. Nefiind istoric, ci critic literar, tipul n-are obsesia citării la tot pasul în subsolul cărții a surselor de autoritate pe care se bizuie, ceea ce nu înseamnă că Lumea scrisă e lipsită de rigoare. Din contră. Ca documentare și ca informație, Puchner e la zi, adică volumul său e la curent, cum ar veni, cu ultimele noutăți din anul 2017 despre materia cărții sale.

     

Frumoasă această călătorie prin timp, spațiu, diverse scrieri, culturi, civilizații și întîmplări de tot felul, fie că privesc destinul unor cărți sau literaturi, fie că schimbă soarta unor civilizații. O bună lecție de cultură generală și o și mai incitantă lectură pentru cei care nu renunță la acest obicei.

     

E vorba așadar de o carte cu tendințe maximaliste, întrucît își propune, în doar cîteva sute de pagini, să acopere patru milenii de literatură și toate continentele. Miza ar fi, nici mai mult, nici mai puțin decît aceea de a arăta „felul în care literatura modelează viața majorității oamenilor de pe planeta Pămînt”. Ba mai mult, introducerea insistă asupra felului în care literatura se propagă în spațiul cosmic: cei trei cosmonauți însărcinați în cadrul misiunii Apollo 8 să ajungă pe Lună contemplă Pămîntul de acolo în termeni…poetici, observă Puchner. Și nu e vorba doar de faptul că pionierii tehnologiei citează din Biblie în cosmos, ci și de faptul că descriu ceea ce văd de acolo într-un limbaj apropiat de „marea tradiție americană a imagismului, care se potrivea perfect cu un obiect dur și strălucitor precum Luna”. 

     

Aspectul cel mai important al demersului lui Puchner îl constituie faptul că, cel puțin la prima vedere, nu conduce la elaborarea unei liste normative, cu valoare de autoritate, ci a uneia descriptive. Lumea arată așa cum arată grație textelor fundamentale care au modelat-o să arate așa. Harta desenată de Puchner – la modul cel mai direct cu putință, căci autorul chiar i-a parcurs distanțele, după cum aminteam anterior – are rolul de a te invita să cunoști lumea, prin intermediul punctelor și momentelor literare fixate pe ea. Aceasta e de fapt definiția personală a literaturii universale pe care o dă Martin Puchner: este literatura care face posibilă cunoașterea lumii.

     

Desigur, în acest volum ne uimește nu numai descrierea literaturii și a lumii scrise, ci explozia de informații, precum și frumoasa și simpla călătorie prin civilizații și teritorii. Ca un exemplu, m-aș referi aici la acei oameni care au schimbat destinul literaturii, nu neapărat prin operele lor literare, ci prin invențiile lor sau prin modalitatea în care au întrezărit schimbările esențiale pentru evoluția literelor. Dacă despre Gutenberg, cel considerat inventatorul tiparului, știm destul de multe, o surpriză vine de dincolo de Ocean, unde unul dintre cei mai importanți „promotori” ai scrisului a fost Benjamin Franklin, dincolo de rolul jucat în întemeierea Statelor Unite. El a fost unul din promotorii ziarelor tipărite, el a înființat Junto, un club al iubitorilor de carte, el a creat The Library Company, o bibliotecă de împrumut pentru membri, el și-a creat propria bibliotecă, pe mai multe nivele, care conținea 4.276 de volume.