Literatura română sub comunism

     

Cartea lui Eugen Negrici Literatura română sub comunism (Editura Polirom, 2019, ediţia a treia, revăzută şi adăugită) înregistrează, într-o percepţie sintetică, evoluţia fenomenului literar românesc din perioada 1948-1989, în etapele sale dominante. Prima perioadă (1948-1953) este a influenţei stalinismului, a doua (1953-1957) exprimă o anume destalinizare, încheindu-se cu Revoluţia din Ungaria, a treia etapă (1957-1964) este una a recrudescenţei dogmatice, urmată, în perioada 1964-1971 de o perioadă a liberalizării, încheiată cu lansarea Tezelor din iulie, în timp ce ultima etapă e situată între 1971 şi 1989. Literatura română sub comunism relevă modul în care literatura română a înregistrat ruptura de tradiţia interbelică, sub imperiul alienant al dogmei comuniste. (…) Reevaluînd traiectoria sinuoasă a literaturii române din perioada comunismului, Eugen Negrici realizează, în fond, o reaşezare a valorilor, ierarhiilor, operelor şi scriitorilor, în funcţie de criteriul estetic, subliniind, implicit, rezistenţa la schimbare a receptării critice de ieri şi de azi.

     

Masiv prin amploare, volumul Literatura română sub comunism de Eugen Negrici oferă, într-o a treia ediție, revăzută și adăugită, un instrumentar indispensabil nu doar pentru cunoașterea, cît mai ales pentru înțelegerea fenomenului literar românesc în condiții opresive, chiar absurde pentru cititorii născuți după 1989. Meticuloasă prin abordare, minuțioasă prin decelarea sensurilor atent imbricate în țesătura textuală și atent sistematizată spre o mai bună panoramare a celor peste patru decenii de literatură română sub comunism, analiza lui Negrici mizează pe relația dintre principalele evenimente istorice și reverberațiile produse de succesivele turnuri ideologice în plan literar. Fără ambiții totalizatoare mărturisite, pe care, totuși, reușește să le satisfacă, Eugen Negrici oferă un tom profund lizibil, o istorie redactată în spiritul împărtășirii cunoașterii dobîndite direct.