Regele, comuniştii şi Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I

     

Faptul că memoria românilor a rămas intactă și că intelectualii tineri scriu cărți despre ruptura de la 30 decembrie; faptul că, după cinci decenii de exil, acolo unde generația noastră s-a născut, suntem aici, în același loc; faptul că evenimentul este găzduit de Familia Regală, care continuă să existe în fruntea ţării, dincolo de toate încercările de a o elimina din istorie - toate acestea sunt dovada că Regele Mihai a plecat victorios spre ceruri.

     

În urmă cu 70 de ani, România era condusă de un rege tînăr, moral, bun şi drept, genetic şi instruit pentru a fi rege, aşa cum l-am simţit pînă în ultima zi, rege, care a fost forţat să abdice în decembrie 1947 şi să părăsească ţara în doar patru zile. Dar istoria nu a fost uitată, nici neadevărurile care s-au răspîndit şi încă sunt răspîndite, cu intenţie, cu ură sau uneori din necunoaştere. La fix 70 de ani de la 16 martie 1948 cînd Regele Mihai aflat la New York a denunţat abdicarea în faţa a sute de jurnalişti, în seara zilei de 16 martie 2018, la Palatul Elisabeta, s-a lansat un volum unic care trasa adevărul istoric prin studiile a 16 specialişti români şi străini, o colecţie coordonată de fraţii Alexandru şi Andrei Muraru, publicată la Polirom. Titlul este exact cel al acestui articol. Deşi proiectul volumului se conturase cînd Regele Mihai era încă în viaţă, lansarea volumului, ca primă carte regală de la moartea Regelui, în prezenţa Familiei Regale a însemnat un trium istoric.

     

Cartea „Regele, comuniştii şi coroana” este o mărturie şi o colecţie de studii foarte interesante, care răspund unei probleme care nu este doar istorică şi constituţională, ci şi actuală, pentru că inclusiv ceea ce se întîmplă zilele acestea pare să aibă legătură cu 23 august 1944, ce a făcut regele Mihai, ce s-a întîmplat atunci. (...) Tranziţia către comunism surprins dincolo de voinţa regelui, pregătirea loviturii de stat din 30 decembrie sunt foarte bine descrise aici, cu multe documente noi provenite din arhive. Subiectul a fost şi este în controversa politică în România pentru că lovitura pe care regele a dat-o Germaniei naziste şi aliaţilor în 1944 a fost una care a provocat de la început reacţii controversate în România. Totuşi, a fost un act de mare curaj atât politic, cât şi individual şi o dovadă fermă a poziţiilor prodemocratice pe care tînărul rege le avea în acel moment şi a speranţei sale că România va reuşi în felul acesta să aibă o cale democratică.

     

Cartea urmărește, din mai multe perspective, aproximativ aceeași perioadă, plus-minus 1947. Pînă la urmă, tot ce contează cu adevărat este nu să folosești dimensiunea de martir a Mareșalului Antonescu pentru a mîna națiunea către un anume tip de retorică în zilele noastre sau dimensiunea de martir, pînă la urmă, chiar a Regelui Mihai pentru a o duce într-o altă direcție. Important este să știi ce s-a întâmplat în perioada respectivă, să știi cum a reacționat țara ta în anumite situații.

     

O apariţie de ultimă oră se dovedeşte volumul colectiv coordonat de Alexandru Muraru şi Andrei Muraru, pus sub titlul Regele, comuniştii şi Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I (Editura Polirom, 2017), cu o copertă sugestivă, unde figura malefică a lui Petru Groza însoţeşte seninătatea adolescentină a ultimului suveran al României. De ce recomand acest corpus de analize istorico‑po­litice extrem de atent elaborate? Simplu. Pentru că se ocupă de cîteva momente complicate şi complexe din istoria modernă a României şi de personalitatea unui rege pus să gestioneze treburile unei ţări într-o perioadă extrem de agitată. Și se doreşte – şi se reuşeşte pe deplin – a se aduce clarificări, precizări şi, în ultimă instanţă, restabilirea adevărului. A unui adevăr istoric, absolut necesar într-o Românie postdecembristă în care s-au lansat, cu voce tare, fel de fel de acuze, care mai de care mai fantasmagorice. Pînă la urmă, sigur că adevărul e pus în drepturile lui, dar şi calomniile lansate în spaţiul public de politicieni – ba chiar şefi de stat, la un moment dat – pot crea falsuri, momentan admise. Pe baza unui imens număr de documente, citate de fiecare autor în parte şi la obiect la unele dintre cele mai mîrşave acuze aduse fostului suveran, se refac contextul istoric de la finalul celui de Al Doilea Război Mondial şi ultimii săi ani de domnie, relaţiile cu aliaţii angloamericani, dar şi cele cu sovieticii. Perioada 1944-1947, cea mai complicată, inclusiv abdicarea  forţată. Ipostaze ale începutului exilului şi istoria şi memoria abdicării, cele două ultime capitole ale volumului închid cercul unui subiect extrem de dureros din istoria României moderne.