Dosarul Eliade. Niet! Partea a doua, vol. VII (1944-1967)

Descriere

Mircea Handoca: "Volumul de faţă reprezintă partea a doua din "dosarul" anilor 1944-1967. Este - aşa cum am văzut - cea mai neagră epocă din receptarea în România a operelor sale. Paradoxal, această perioadă corespunde impunerii pe plan mondial a istoricului religiilor şi orientalismului (parţial şi a scriitorului). Numele lui Eliade figurează în dicţionare şi enciclopedii. încep onorurile: membru al unor Academii, doctor honoris cauza al unor Universităţi de prestigiu. Am grupat între copertele prezentei cărţi o mică parte a scrisorilor primite, ilustrată uneori şi prin facsimile. Corespondenţa are o inestimabilă valoare documentară. Lăsînd la o parte cele cîteva epistole protocolare, corpusul epistolar al celui ce-a dat o nouă viaţă Maitreyi-ei este unic. De peste trei decenii achiziţionez asemenea texte. Sute de scrisori mi-au fost dăruite (originalele sau fotocopiile). Am publicat pînă în prezent trei volume din această corespondenţă, urmînd ca în anii viitori (dacă zeii ne vor fi favorabili!) să apară altele cinci.Expeditorii misivelor antologate sînt personalităţi de prim rang - istorici ai religiilor, sociologi, psihologi, antropologi, orientalişti, scriitori: Gaston Bachelard, Charles Baudouin, Georges Dumezil, Otto Höfler, Carl Hentze, Vintilă Horia, C.G. Juung, Karl Kerény, Joseph Kitagawa, Alf Lombard, Henri de Lubac, Ernesto de Martino, Giovanni Papini, Jean Paulhan, Raymond Queneau, Louis Renou, Mac Ricketts, Giuseppe Tucci, George Uscătescu, Geo Widengren, Stig Wikander. Epistolierii români aleseseră exilul: Victor Buescu, Alexandru Busuioceanu, Horia Stamatu, Ionel Perlea, Vasile Posteucă, Dan Petraşincu, Horia Roman, Petre Sergescu. Singurul aflat în ţară e Petru Comarnescu. Din scrisorile lui întrezărim o iminentă «schimbare a macazului» în ceea ce priveşte receptarea în ţară a operelor lui Mircea Eliade.Prin definiţie corespondenţa (ca şi memoriile) are un caracter subiectiv. E posibil ca unele păreri ale expeditorului să nu corespundă cu ale noastre. S-ar putea ca, uneori, să întrevedem manifestări ale bîrfei sau invidiei. Totuşi, aceste mărturii (scrise fără intenţia de a fi vreodată date publicităţii) au drept trăsătură esenţială autenticitatea. Scrisorile reconstituie viaţa zilnică, preocupările, gîndurile şi visurile celor al căror drum s-a întretăiat cu cel al lui Mircea Eliade. Buni prieteni sau numai cunoscuţi, ei împărtăşesc proiectele, solicită sfaturi, emit judecăţi de valoare, relatează amănunte privitoare la desfăşurarea conferinţelor şi congreselor. Munca organizatorică depusă de Mircea Eliade pentru redactarea revistei Luceafărul la Paris, contribuţia sa la înjghebarea bibliotecii cu cărţi româneşti de la Freiburg, participarea la celebrele Recontres Internationales de la Geneva, date despre geneza unor opere majore şi articole, amănunte despre începutul profesoratului la Chicago - iată cîteva din aspectele concrete oferite de prezenta antologie. Spre deosebire de volumul anterior, unde am întîlnit atacuri furibunde şi înverşunate, paginile următoare sînt în exclusivitatea lor elogioase. «Adversarii» să nu se enerveze prea tare. în Culegerile următoare vor găsi şi numeroase materiale contra.Am reprodus în volumul de faţă facsimilele aflate în arhiva noastră. Versiunea românească ne aparţine. Nu am mai adăugat varianta în limbi străine cînd a fost publicată ca atare în alte cărţi sau reviste."