Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură

     

Andrei Oisteanu se incumeta sa abordeze frontal problema sexualitatii, dupa ce a dedicat o monografie altui subiect proscris, Narcoticele in cultura romana. Nu despre sexualitate in cultura romana este vorba insa, ci despre „Sexualitate si societate” – ceea ce constituie modul normal, comparativ, de a aborda problema: a vorbi, de pilda, doar despre „specificul national” al sexualitatii ar fi fost o aberatie. Oisteanu isi organizeaza polifonic expunerea, trecind de la o tema la alta, revenind la anumite motive recurente si facind pretutindeni trimiteri la spatiul romanesc. Se figureaza astfel ceea ce este o uriasa configuratie, care marcheaza spatiul uman si strabate veacurile, si in care fiecare practica sau reprezentare in parte trimite la ansamblul din care face parte si prin care poate fi inteleasa.

     

Cartea Sexualitate si societate este publicata de Polirom in Seria de autor „Andrei Oisteanu”, in care au mai aparut alte carti de succes de critica si de public, precum Imaginea evreului in cultura romana (2012; Premiul Academiei Romane), Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca (2013), Religie, politica si mit. Texte despre M. Eliade si I.P. Culianu (2014), Narcotice in cultura romana (2014; Premiul special al Uniunii Scriitorilor). Sint carti care au avut succes si in strainatate, fiind traduse in engleza, franceza, germana, italiana si maghiara.

     

Sexualitate si societate: istorie, religie si literatura este deja pledoaria cea mai consistenta tocmai pentru a pricepe ca sexualitatea reflecta si impune un model de societate. (…) Stilul lui Oisteanu nu e in nimic erotizant – nici macar printr-o secundara sau tertiara aluzie. Și cum ar fi fost, devreme ce exemplele selectate singure impinzesc subtextul cu erotica lor inocenta, bestiala sau apasat ilicita? Avem de-a face cu o panoplie care trebuia prezentata neutru, indicata, indexata, expusa – atit. La fel, se stie, a trebuit procedat si in cazul ororilor antisemite, si in cazul la fel de transgresivelor narcoze. (…) Ii reuseste cu brio lui Andrei Oisteanu reimprietenirea cititorului cu forme de cultura romaneasca de mult apuse.

     

Ultimul capitol al vastei si documentatei lucrari Sexualitate si societate. Istorie, religie si literatura a lui Andrei Oisteanu, aparuta de curind la Editura Polirom, descrie unul din cele mai „scandaloase” capitole din istoria avangardei romanesti: fronda pornografica a tinerilor Geo Bogza, H. Bonciu, Gherasim Luca, Aurel Baranga, Jules Perahim si Paul Paun (si a lui Tristan Tzara, in perioada sa pre-dadaista). Capitolul incepe cu apararea lui Geo Bogza in fata tribunalului, cind a fost invinuit de „atentat la bunele moravuri”, dupa publicarea volumului sau Poemul invectiva, in 1933. Bogza a sustinut cu acel prilej ca Poemul invectiva nu este „un atentat la bunele moravuri”, ci „un atentat la linistea si confortul spiritual al lumii” si a explicat ca diferenta dintre volumul sau si pornografie „e deosebirea de substanta si tensiune dintre fulger si o farfurie cu dulceata”.

     

Ca antropolog şi istoric al religiilor, Andrei Oisteanu este o personalitate foarte clar conturata in acest moment in cultura romana. Insa mi-as dori sa subliniez o alta trasatura care ma apropie foarte mult de el, anume curiozitatea. O curiozitate nestapinita, care imbratiseaza toate aspectele vietii. Cele mai recente carti ale sale, cea consacrata imaginii evreului in cultura romana, cea dedicata narcoticelor in cultura romana si cea dedicata sexualitatii, reprezinta o culminare a acestei curiozitati intelectuale deosebite, pentru care il apreciez atit de mult pe Andrei. Este de mirare ca o asemenea carte, despre sexualitate, nu s-a scris mai devreme. Este de mirare ca cercetatorii din domeniul cultural nu au abordat pina acum mai des si mai amplu acest subiect. Cartea lui Andrei Oisteanu cred ca are drept nucleu faimoasa problematica a lui ius primae noctis, cred ca de aici a pornit autorul cu analiza sa. Si acesta este unul dintre punctele cele mai interesante ale cartii – de aici, de la „dreptul” barbatului, „dreptul” masculului alpha de a poseda toate femelele din fieful sau, porneste analiza despre sexualitate si, de fapt, despre servitutea sexuala, despre imperialismul sexual al unui gen, al unui sex, impotriva celuilalt. Am invatat foarte multe din aceasta carte, pentru ca nu este vorba doar despre o carte de analiza, ci este si o crestomatie, o culegere de spuse de toate felurile. Ii multumesc lui Andrei pentru aceasta carte, din care am invatat foarte multe, si sint convins ca ea va fi un bestseller. Iar asta nu doar pentru ca sexul vinde, ci mai cu seama pentru calitatile sale de analist si de invatat.