Sexualitate și societate. Istorie, religie şi literatură (Ediția a II-a. Revăzută, adăugită şi ilustrată)

     

Sunt tare multe de zis despre cartea lui Andrei Oișteanu, dar cel mai bine-ar fi să vă avântați fiecare în ea, pentru că, într-un fel, e o notă de subsol necesară pentru tot ceea ce aflăm despre istoria & cultura poporului român într-un sistem de educație pudibond și opac. Și pentru că, în vremurile #metoo, e important să mai facem o tură prin trecut, să dezgropăm atâtea alte revoluții.

     

Este vorba de o întîrziere culturală în mediul românesc. Nu sîntem o cultură în care să tratăm problematica sexualităţii dintr-o perspectivă normală, cu toate că vulgaritatea este pe buzele tuturor. Cînd vine vorba de a discuta puțin mai serios acest fenomen, toată lumea tace. Abia modernitatea a recuperat această temă, avangardismul și, bineînțeles, literatura de astăzi. Tocmai pentru că nu am fost pregătiți să acceptăm o astfel de literatură, scriitorii care s-au ocupat de sexualitate și erotism au ajuns să fie tîrîți prin tribunale și băgați prin închisori. B.P. Hasdeu e primul din această listă, ceea ce înseamnă că vorbim de anul 1870. Hasdeu pentru Duduca Mamuca, Mircea Eliade pentru Domnișoara Christina, Geo Bogza pentru Poem invectivă și Jurnal de sex, Felix Aderca, Gherasim Luca, Aurel Baranga și alții, tot atîtea nume care s-au confruntat cu pudibonderia societății. Așa că avem o experiență nefastă în această privință. Mă grăbesc să închei acest discurs pînă cînd nu vor veni dubele să ne salte pe toți pentru răspîndire de materiale pornografice.

     

Această istorie a sexualității nu este un tratat de sexologie. Avem în față un discurs antropologic și filosofic, în care lucrurile sînt privite de la o distanță și de la o înălțime intelectuală. Poate n-ați avut pe cine să întrebați foarte multe lucruri legate de sexualitatea percepută social. Iată că acum aveți un savant care vă poate răspunde la toate aceste întrebări. Volumul este realmente incitant, e un tratat și de înțelepciune, de moderație, e un material care stă pe o enormă erudiție și n-ai cum să nu fii fericit să fii alături de Andrei Oișteanu, inclusiv într-un moment din acesta sărbătoresc în care el vine cu o a doua ediție, îmbogățită, a cărții.

     

Această carte ar fi putut avea un volum separat, care ar fi fost o istorie a sexualității și erotismului. Nu știu dacă există sertar în literatura română pe care Andrei Oișteanu să nu-l fi cotrobăit. Sentimentul este că, chiar dacă nu ar fi așa, autorul a epuizat tot: de la Conachi la Odobescu, de la avangardiști la actuala generație douămiistă. Andrei Oișteanu știe mai mult decît știe un istoric literar. Armonia acestei cărți se regăsește în perfecta coordonare şi perfecta sincronizare a acestor două mari blocuri de semnificație, sexualitatea și societatea, care se luminează reciproc și ale căror rezultate, în cele din urmă, sunt un fapt de cultură, un fapt artistic şi literar.

     

O carte extrem de importantă aflată la a doua ediție, revăzută și adăugită. Și, probabil punctul cel mai aparte: cu o informație practic exhaustivă; mă îndoiesc că altcineva ar putea adăuga prea multe. Cercetătorul Andrei Oișteanu a publicat în ultimele două decenii mai multe cărți cu subiecte cel puțin controversate: în 2001, Imaginea evreului în cultura română; în 2011, Narcotice în cultura română; în 2016, prima ediție a cărții de față. Inspirat de Emil Cioran, care, la 56 de ani, recunoștea că nu i-a adus sexualității omagiul pe care îl merită, Andrei Oișteanu a dorit să demonstreze felul în care mecanismele sociale, morale și culturale sînt influențate de sexualitate. „Este un studiu comparativ pe verfticala timpului (din Antichitate pînă în zilele noastre) și pe orizontala spațiului (din vestul Europei pînă în estul Asiei)”, susţine autorul. Subiectele atinse sînt numeroase, aduse din literatură, istorie, mituri și cultură populară: dreptul seniorului de a se culca cu miresele virgine în noaptea nunții (Ius primae noctis), dreptul uciderii femeilor infidele, condiția femeii, complexul castrării, al vaginofobiei, cultul virginității și cultul virilității, sexualitatea locuinței, sexualitatea părului, a piciorului și a limbajului, farmacia amorului, literatura erotică, avangardiștii și erosul - și multe alte subiecte, bogat ilustrate, cu trimitere la o bibliografie impresionantă și desfășurate convingător. Firește, nu lipsesc subiectele delicate – homosexualitatea, „împerecherile neîngăduite”, masturbarea. Și în atîtea sute de pagini, nimic pornografic.