Scurtă istorie a beției. Cum, de ce, unde şi cînd s-au îmbătat oamenii, din Epoca de Piatră pînă în prezent

     

Scrisă cu nerv, ironie, stil, Scurta istorie a beției (publicată la editura Polirom, în ediție românescă, traducerea apariținîndu-i lui Cristian Fulaș) este, în fond, o istorie despre om. O istorie alternativă, am spune. şi rafinată. Dublu rafinată uneori. Foarte atent rafinată, de fiecare dată.

     

Teoriile istoricilor sînt una, iar teoria autorului acestei cărți este alta: omul s-a sedentarizat pentru băutură, nu pentru a face agricultură și, deci, pentru a-și procura mai ușor mîncarea. El spune că exista suficientă hrană în jurul nostru, așa că ne-am stabilit într-un loc pentru a face băutură mai ușor, în principal bere, bazîndu-se pe descoperirea unor bazine mari de piatră în Turcia (la Gobekli Tepe), cu urme de substanțe chimice ce denotă, conform unor arheologi, că acestea erau umplute cu bere). De unde aceste teorii? Din raționamente simple: berea e mai ușor de făcut și mai hrănitoare decît pîinea, conține vitamina B, poate fi depozitată și consumată mai tîrziu, purifică apa. Plus impulsul cultural și religios. Sînt de acord că istoria beției nu este nicidecum scurtă. De altfel, o afirmă și autorul și ne afiliem la gîndul său că o istorie completă a beției ar fi o istorie a omenirii însăși. Dar prin cele cîteva capitole scurte pe care și le asumă, el realizează o lucrare simpatică, amuzantă, plină de informații, care se citește ușor și merită frunzărită cu atenție cîteva ore.

     

Firește că nu forţă şi relevanţă ştiinţifică trebuie aşteptate dintr-un atare tom de amuzantă popularizare, ce trăieşte prin echilibrarea civilizatorie a unor subiecte cu aparenţă de trivialitate prin retuşarea lor jurnalistică şi plasarea într-un context de sensibilitate post-modernă. E o documentare insolită, cu alură de înaltă comedie fantastă, venită din partea unui gazetar britanic preocupat în principal de etimologii năstruşnice şi cultivarea limbii, un amuzament delectabil şi util istoriei mentalităţilor de pretutindeni.

     

„Oamenii îşi schimbă comportamentul pînă şi în funcţie de tipul de băutură pe care cred că îl consumă. Chiar dacă ingredientul activ – etanolul – e identic, oamenii îşi vor modifica comportamentul în funcţie de originea şi asocierile culturale ale băuturii în cauză. Englezii devin adesea agresivi după cîteva halbe de bere, dar dă-le vin – care e asociat cu rafinamentul şi Franţa – şi vor deveni timizi, sofisticaţi şi chiar, în cazuri grave, vor afişa o beretă. Există un motiv pentru care avem bădărani băutori de bere, dar nu şi vandali băutori de vermut sau scandalagii băutori de Campari”. O carte pentru băutori şi abstinenţi deopotrivă, inteligentă, plină de vervă şi umor. Răsfoiţi-o măcar.

     

O carte pentru băutori și abstinenți deopotrivă, inteligentă, plină de vervă și umor. Răsfoiți-o măcar.