Antifragil. Ce avem de castigat de pe urma dezordinii

Descriere

După ce a demonstrat în Lebăda Neagră că impredictibilul şi foarte puţin probabilul se află la baza aproape oricărui fenomen, Nassim Nicholas Taleb arată în Antifragil de ce oraşele-stat sunt mai bune decât statele-naţiune, de ce datoriile sunt întotdeauna nocive, de ce guvernele fac rău ori de câte ori impun politici protecţioniste şi în ce fel prăbuşirea fiecărui avion constituie un câştig pentru siguranţa zborurilor.

Expert în domeniul riscului şi probabilităţilor în economie, autorul demonstrează că, aşa cum organismul uman are de câştigat de pe urma stresului şi tensiunii la care este supus ocazional, tot astfel majoritatea lucrurilor au beneficii de pe urma dezordinii, volatilităţii, haosului şi factorilor de stres. Experienţa arată că improbabilul, imprevizibilul şi nesiguranţa nu sunt atât de periculoase pe cât se crede, ci că se dovedesc utile, dezirabile şi chiar necesare — pentru că îmbunătăţesc şi întăresc orice sistem, organic sau anorganic. Mobilizând exemple din finanţe, politică, ecologie, medicină, arhitectură şi educaţie, Taleb execută un tur de forţă prin toate domeniile vieţii umane (şi nu numai) pentru a identifica şi analiza componentele care întăresc sistemele, făcându-le antifragile. Spre deosebire de rezistenţă şi robusteţe, antifragilul nu numai că rezistă la şocuri, ci trage învăţăminte de la acestea şi se îmbunătăţeşte de pe urma lor. Tocmai de aceea cunoaşterea prin încercări şi greşeli va fi întotdeauna superioară cunoaşterii academice, „de laborator“, iar organismele călite în focul provocărilor vor fi mai puternice decât acelea dezvoltate sub un „clopot de sticlă“.

Antifragil este un îndreptar pentru a trăi într-o lume pe care nu o înţelegem, dominată de Lebedele Negre şi de obsesia umană pentru predictibil şi siguranţă. Erudit, spiritual şi îndrăzneţ, mesajul lui Taleb este unul revoluţionar: numai antifragilul va supravieţui.

Nassim Nicholas Taleb, om de afaceri, eseist şi cercetător, este unul dintre cei mai îndrăzneţi şi mai excentrici gânditori contemporani, pledând pentru acceptarea şi asumarea incertitudinii în toate domeniile vieţii. Devenit filosof din agent de bursă şi analist al riscului, Taleb îşi petrece o mare parte din timp studiind în izolare sau meditând asupra ideilor sale în cafenele din întreaga lume. Bun cunoscător al limbilor care au circulat în zona Levantului (greacă, latină, arabă), vorbitor de engleză, franceză, italiană, spaniolă şi pasionat de filologia clasică, Taleb scrie într-un stil flamboaiant, ironic, pestriţ, combinând anecdota cu demonstraţiile matematice şi pamfletul acid cu meditaţia filosofică. Scrierile sale au fost traduse în peste 30 de limbi, iar numele îi este asociat în mediile de afaceri din întreaga lume cu noţiunile de Lebădă Neagră şi antifragilitate.

In prezent este Profesor Emerit de Ingineria Riscului la Institutul Politehnic al Universităţii New York, însă evită onorurile şi constrângerile academice, fiind convins de faptul că acestea ucid spiritul viu al cunoaşterii autentice.

NASSIM NICHOLAS TALEB şi-a dedicat viaţa studierii incertitudinii şi probabilităţii, construind trei cariere în jurul acestui interes: om de afaceri, eseist pe teme filosofice şi cercetător academic.

Este Profesor Emerit de Ingineria Riscului la Institutul Politehnic al Universităţii New York, dar îşi petrece cea mai mare parte din timp studiind (în condiţii de izolare strictă) ori cutreierând ca flaneur prin întreaga lume. A predat în universităţi de prestigiu (Sorbona, Oxford, London Business School) şi a lucrat pentru instituţii precum Fondul Monetar Internaţional, Forumul Economic Mondial de la Davos, dar şi pentru unele dintre cele mai mari bănci din lume. Cărţile sale au fost publicate în peste 30 de limbi.

Activitatea în lumea finanţelor i-a adus experienţa şi detaşarea necesare pentru a aborda fenomenul predicţiilor economice (şi nu numai) cu maximă precauţie. Convins că tot ceea ce este viu e guvernat de aleatoriu, Taleb consi­deră că instituţiile umane (administraţiile centrale şi locale, sistemele educaţio­nale şi sanitare etc.) trebuie să accepte întâmplarea, eroarea, norocul, riscul, opacitatea ca fiind condiţii naturale, deci perfect acceptabile, pentru orice tip de ­discurs şi de conduită.

El urmăreşte antifragilitatea în politică, economie, educaţie, medicină, inginerie, matematică şi în multe alte domenii, combinând datele oferite de ştiinţe cu înţelepciunea populară, dar şi cu reflecţiile filosofice şi artistice din culturile mediteraneene. Taleb crede că ceremonialismul corupe cunoaşterea, transformând-o într-un sport cu spectatori, aşa încât a încetat să mai accepte premii, diplome onorifice şi distincţii academice.