Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov

     

Tînăra Vera, cu părul ei alb paradoxal și cuceritor, avea să aibă un destin formidabil ca femeia din umbra lui Nabokov, înțelegătoare cu aventurile lui și acceptîndu-i fără reproș minciunile și invențiile. Cel puțin așa reiese din cartea Aurorei Liiceanu în care Vera Nabokova e întoarsă pe toate fețele în paralel cu soțul ei, ca și cum amîndoi ar fi stat în același timp pe cîte o canapea din cabinetul său. Ca să nu mă mai iau în bețe cu autoarea despre talentul ei literar, pe care ea îl contestă, mă mărginesc să spun că fie studiu de caz psihologic, cum susține Aurora Liiceanu, fie roman nonficțional, cum cred eu, Tînăra cu părul alb e o carte splendidă.

     

Am citit cărțile lui Nabokov și știam cîte ceva și despre biografia și exilul lui, dar nu am fost deloc interesată de Vera Nabokov. Am citit, însă, un articol interesant, cu un titlu care mi-a îndreptat atenția către ea; titlul spunea că orice scriitor are nevoie de o Vera. Atunci m-am întrebat ce nevoie avea Vladimir Nabokov de Vera, el fiind un mare scriitor. Apoi, mulți critici scriau despre enigma Vera, despre faptul că se știe cît de mult l-a ajutat pe Vladimir în viața cotidiană, domestică, dar și în ceea ce scria, la cursurile lui pentru studenți. Mi-am dat seama că se știa mult despre activitatea ei, dar nimic despre ea ca femeie, ca parteneră intimă a lui Vladimir Nabokov, despre dorințele ei. Faptul că nu a lăsat nici o urmă, că și-a distrus scrisorile către el, este ceea ce a suscitat atenția multor critici, biografi și comentatori.

     

Cartea Aurorei Liiceanu descrie, firește, și personalitatea complexă, neobișnuită, a scriitorului, dar accentul este pus pe descoperirea Verei, cea care a stat 52 de ani lîngă Nabokov, dar a distrus toate scrisorile pe care i le trimisese lui, ca nimeni să nu mai afle cum va fi gîndit. De aici a pornit și misterul legat de personalitatea Verei și a unei căsnicii atît de lipsite de detalii privind intimitatea. Vera i-a tolerat lui Nabokov halucinațiile erotice pentru că îi unea prea multe: copilăriile asemănătoare, gusturile asemănătoare, cărțile favorite – „tu și cu mine suntem așa de speciali”. Viața lor de cuplu a fost o enigmă. Vera controla tot ce ținea de viața lui Nabukov: scrisul, relația cu editurile, contractele de publicare, situația financiară, timpul liber, plimbările, viața publică și personală. Îi scria chiar și scrisorile.

     

Tînăra cu părul alb este de departe o conjunctură biografică a unor evenimente care mai mult îl vizează pe Nabokov în calitate de consort, pe cînd viața Verei rămîne învăluită în urmă. Da, pe parcursul întregii lecturi, se repetă faptul că aceasta și-a ars corespondența cu Nabokov, pe cînd cel din urmă a păstrat-o, ajungînd o parte inerentă din opera sa. În realitate, acest lucru se datorează prioritar faptului că el era dependent de figura soției, pe cînd Vera era un titan al ordinii și muncii ordonate. Ce mi-a plăcut în lectura acestei cărți? În primul rînd, dimensiunea psihologică și emoțională. Este interesant să studiezi un autor celebru dezgolit de stereotipurile existente în critica și istoria literară. În al doilea rînd, studiul analitic al mărturiilor comprimate în diferite materiale, articole ale contemporanilor.