Iubita mea, Sputnik

L-am adorat pe Murakami inca de la primele capitole din cartea “Padurea norvegiana”, prima carte scrisa de el pe care am citit-o. M-am indragostit de scrisul lui, de combinatia dintre real si fantastic, de emotia din scrierile lui. Atunci cand am cumparat “Iubita mea, Sputnik” ma asteptam la o poveste in stilul lui characteristic. Si asta am primit. Daca aveam dubii, ‘Iubita mea, Sputnik’ m-a asigurat ca nu trebuie sa am. Ca Murakami isi merita titlul de autorul meu preferat. Am primit de la cartea asta exact ce ma asteptam sa primesc. O poveste emotionanta, care vorbeste despre natura omului si despre dorintele ascunse, despre dragostea neimpartasita si despre dragoste, in general. O poveste care sa ma tina cu sufletul la gura, care sa imi ofere o varietate de emotii si care sa ma faca sa ma indragostesc si mai tare de carti. Da, am adorat cartea asta. Mi-a placut fiecare cuvant de la inceput pana la sfarsit. Mi s-a parut ca aduce cu „Padurea Norvegiana” putin. Poate din cauza povestii de dragoste. Poate din cauza povestii emotionanta. Nu stiu. Insa stiu ca a fost una dintre cartile care mi-au facut vara mai frumoasa. „Iubita mea, Sputnik” vorbeste despre o dragoste neimpartasita, despre o disparitie neasteptata, despre o cautare dureroasa, despre o prietenie apropiata si despre o poveste de viata tulburatoare. Este o poveste cu accente puternice de romance si crime, o combinatie care, cu scrisul lui Murakami, rezulta intr-o carte genial de captivanta. M-am simtit foarte atrasa de povestea lui Sumire, a lui Miu si a lui „K”, asa cum este numit naratorul povestii. Prin ochii lui, am ajuns sa o indragesc pe Sumire, dar si pe Miu. M-am plimbat pe o insula greceasca frumoasa, am trait tragedia disparitiei lui Sumire, mi s-a frant inima din cauza dragostei neimpartasite a lui Sumire pentru Miu si a lui „K” pentru Sumire. Personajele au fost foarte bine conturate, in stilul specific a lui Murakami. Personajul principal, adica naratorul, este un tip absolut banal, indragostit de Sumire, o tipa excentrica, frumoasa, neinteleasca, usor sarita de pe fix. Insa Sumire este indragostita de Miu, o femei cu mult mai in varsta decat ea, sofisticata, desteapta, cu o cariera de succes. Miu ii arata lui Sumire ce inseamna viata de elita, iar Sumire se indragosteste de ea. Cele doua prietene pleaca intr-o vacanta pe o insula din Grecia, iar acolo Sumire dispare. „K”, povestind povestea lui Sumire si concentrandu-se foarte putin pe propria persoana, primeste un telefon de la Miu, care il roaga sa ajunga imediat acolo. Cei doi se intalnesc si Miu ii da vestea despre Sumire. Cei doi o cauta impreuna, insa Sumire pare ca a disparut in neant. Pana la urma, ei renunta la cautari, fiecare intorcandu-se la viata de inainte de a aparea Sumire. In aceasta poveste, Murakami combina elemente reale si fantastice, descriind viata din Japonia de student si concentrandu-si atentia asupra vietii destul de ciudate a lui Sumire. In acelasi timp, Murakami analizeaza firea umana, dorintele intunecate din adancul fiecaruia si felul in care dragostea poate schimba intreaga viata a unei persoane. Cautarea fizica a lui Sumire mi s-a parut a fi si o cautare metaforica a personajului principal. Scrisul lui Murakami la fel de genial ca de obicei. Nu voi intelege niciodata cum pot iubi scrisul lui atat de mult. E atat de simplu, insa metaforele si cursivitatea cu care scrie, alaturi de toate elementele diferite pe care le imbina, ma fac sa ma simt ca si cum as fi acasa dupa o zi lunga si grea atunci cand citesc cartile lui. Un alt lucru care imi place la cartile lui este faptul ca acesta nu uita niciodata sa adauge elemente specifice literaturii Japoneze. Un aspect care mi-a displacut a fost faptul ca Murakami nu a spus niciodata numele insulei pe care Sumire si Miu se gaseau. Locuind in Grecia, mi s-ar fi parut foarte interesant sa stiu exact unde se afla personajele si cred ca m-ar fi ajutat sa imi imaginez actiunea si locul actiunii mult mai bine. Insa modul in care este descris scenariul si felul in care simti ca esti acolo si ca iti bate si tie soarele pe spate te fac sa uiti de acest detaliu minor. Am stat cu sufletul la gura in asteptarea deznodamantului. Haruki a creat o atmosfera de suspans care nu m-a lasat sa las cartea din mana pana la sfarsit. M-am atasat de personaje si m-am implicat sufleteste in povestea lor. De-asta sfarsitul m-a lasat putin nedumerita si dezamagita. Nu prea stiu ce-a fost sfarsitul ala, insa stiu ca autorul a lasat loc pentru o continuare. Continuare care mi-ar placea sa se intample. Trebuie sa aflu niste raspunsuri! In concluzie, „Iubita mea, Sputnik” a fost o poveste frumoasa, pe plaiuri grecesti, cu elemente de romance, suspans si fantasy, care nu m-a plictisit o secunda. Exista cateva lucruri surprinzatoare in carte, menite sa iti sporeasca interesul fata de carte si fata de personaje. Sfarsitul te va lasa cu dorinta sa mai fi existat o carte care sa iti raspunda la intrebari. O carte ce merita citita!