O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda

     

Povestea Ioanei nu-i de la început una roz, plină de iubire, zâmbete, jucării și gângureli. A trecut prin multe, poate prea multe și prea dureroase clipe ca să se poată bucura în prezent de tot frumosul din jurul ei. Se spune că-n viața fiecăruia sunt suișuri și coborâșuri. Ioana a început cu cele din urmă. A pierdut persoane dragi, a suferit accidente, a întâlnit suflete fără să-i fie pereche, a lucrat din greu, a pierdut un copil și cel mai greu, a trebuit să învețe cum să treacă peste toate acestea. Și a reușit, având alături persoana potrivită. După ce treci prin atâtea, ajungi să vezi altfel viața și să prețuiești mai mult lucrurile, deși e trist că trebuie să se întâmple așa. Cartea nu-i doar pentru femei, femei însărcinate sau mame, ci pentru oricine vrea și iubește să fie părinte. Dacă la început mă gândeam că poate nu a ajuns în mâinile cui trebuie, căci nu sunt mamă, acum, după ce am terminat cartea, pot spune că a ajuns fix unde trebuie. E o carte ce te-ndrumă, ce nu încearcă să-ți pună un val pe ochi, nu. Îți spune atât lucrurile ce-ți vor face inima să tresare de bucurie cât și lucruri care nu-și vor plăcea, clipe prin care ți-ai dori să nu treci, însă e bine să fii pregătit. E o carte despre viață. Mi-a fost inima mică, mică și ochii umezi atunci când citeam primele pagini și aflam partea tristă a poveștii, iar mai apoi chicoteam și chiar mă bufnea râsul la câte-o amintire de-a ei cu copiii. Are o scriitură deosebită, un scris ușor și natural, sincer. E o carte educativă, ce merită să fie citită și cred eu, mai degrabă de cei care încă nu sunt părinți. “Când ești copil, puține lucruri sunt cu adevărat sufient de grave să-ți strice cheful de viață.”