Imblanzirea romantismului (editia a II-a)

Descriere

Privit in dinamica sa, ca proces cultural, romantismul reflecta, poate mai mult decit alte curente literare, varietatea culturii europene. Odata stabilita principala dihotomie a romantismului, intre high-romanticism - perioada grandioaselor fantezii si viziuni ale epocii revolutionare - si perioada romantica post-napoleoniana, caracterizata prin reverii, sentimentalism si ironii complicate si deceptionate, Virgil Nemoianu identifica un concept mediator, care sa serveasca la demonstrarea ideii fundamentale din Imblinzirea romantismului. ªi anume, existenta a mai multe centre de emergenta a romantismului in Europa si totodata a unei unitati fundamentale, dincolo de particularismele descrise de istoricii diferitelor literaturi nationale. Autorul argumenteaza ca marca "Biedermeier", teoretizata de critici cu privire la Germania, poate fi extinsa la descrierea literaturii si a culturii franceze si britanice dintre 1815 si 1848, ca si a celei din Europa Centrala si de Est. Romantismul "imblinzit" accepta mai degraba separarea decit integrarea: trecerea de la universalism la diferitele scoli nationale, de exemplu; distinctia intre natura si cultura, ca si intre ratiune si imaginatie. Iubirea absoluta deschide calea glorificarii afectiunii familiale si a pacii domestice. Idilismul devine o stare de spirit populara si ofera un context vizual si conceptual epocii Biedermeier. "Preocuparea generala a epocii pare sa fie gasirea unei modalitati de a pastra nestirbita speranta intr-o schimbare radicala in istorie, tinindu-se cont de limitele si de posibilitatea esecului."

Nascut la Bucuresti, Virgil Nemoianu traieste de aproape 25 de ani in Statele Unite. Detine catedra speciala "William J. Byron Distinguished Professorship" la Universitatea Catolica din capitala Statelor Unite. A mai predat la Universitatile din Bucuresti, Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati si California (Berkeley), a tinut conferinte si a prezentat comunicari la circa 50 de universitati din Europa si din America de Nord. Este autor a peste 15 carti si 600 de articole si recenzii aparute in Romania, Elvetia, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria si in alte tari. Domeniile sale de specialitate sint romantismul european, teoria literaturii si istoria intelectuala a secolelor al XIX-lea si al XX-lea. Lucrari literare: Simptome (1968) si Arhipelag interior (1994). Detine titlul de doctor honoris causa al Universitatii din Cluj. Intre 1979 si 1994, a fost director al programului de literatura comparata la Catholic University of America, iar intre anii 1989 si 1991, prorector-asociat al aceleiasi universitati. Este membru al Academiei Europene de Arte si ªtiinte. A facut parte din conducerea sectiei de romantism comparat si a sectiei de studii europene a Asociatiei de Limbi Moderne din Statele Unite. In prezent, este vicepresedinte al Asociatiei Internationale de Literatura Comparata si membru in Biroul Executiv al Asociatiei Criticilor si Cercetatorilor Literari din SUA. Printre lucrarile sale principale se numara, alaturi de cea de fata, Teoria secundarului (1989), tradusa si in romaneste si, in curs de aparitie, Triumful imperfectiei.