Ipostaze ale ideologiei in teoria politica

     

Tratez problema raportului dintre ideologie si democratizare facind apel la ceea ce consider a fi doi dintre cei mai importanti „piloni” ai fundamentarii acestui proces. Astfel, intr-o prima sectiune, interesul meu se indreapta spre maniera in care elitele politice din tarile postcomuniste s-au plasat fata de vaorile proprii ideologiei democratice. Dezbat, din perspectiva interpretativa, variatele repere normative ale teoriilor politice relative la procesul de democratizare si la consolidarea democratiei, pentru a etala apoi rolul pe care elitele politice il detin in orientarea ideologica a statelor foste comuniste. In cea de a doua sectiune, referindu-ma la cazul Romaniei contemporane, pun sub lupa sistemul mass-media, modalitatile de manifestare mediatica in spatiul public postcomunist si rolul acestora in diseminarea valorilor apartinind ideologiei democratice. Identific democratia cu o „practica de gindire” si relationez aceasta problema cu institutionalizarea „agorelor media” la nivelul spatiului public, pentru a putea dezvolta apoi o analiza relativa la competentele civice ale cetatenilor, ca subiecti ai unui discurs al autoritatii ce se transmite, deopotriva, dinspre sistemul mediatic si dinspre elitele politice.

     

Pina atunci, trebuie mentionat faptul ca Ipostaze ale ideologiei in teoria politica nu se ocupa exclusiv de liberalism, ci si de populism si derapajele sale: denaturarea democratiei reprezentative prin intretinerea iluziei posibilitatii unei democratii directe, bazate pe o suveranitate populara nemediata, ca pandant al unui lider charismatic, antiproceduralismul si prezumtiva imediatete ale unor revendicari complicate si de durata, coruptia ireversibila a elitelor politice care se interpun ilegitim intre popor si lider sau inlocuirea, in politica, a ratiunii cu emotiile. De fapt, ideologiile, utopiile si miturile politice sint considerate de autor ingrediente primare ale imaginarului pe care orice societate il utilizeaza pentru a se reprezenta pe sine si a se raporta la alteritate. Referitor la miturile politice, Sandru identifica mai multe in Romania de dupa 1989: „interbelicul ca mit fondator al postcomunismului, mitul dezideologizarii postcomuniste, mitul democratiei originale, mitul reconstructiei/ reformei politice si mitul omului providential” (subl. in orig.), care sint ulterior analizate pe larg.

     

In volumul Ipostaze ale ideologiei in teoria politica (Polirom, 2014), autorul este preocupat sa reconsidere anumite concepte care au astazi un statut marginal in cimpul teoriei si stiintei politice. Capul de serie este ideologia, pe aliniamentul propus de analiza interpretativa pe care Daniel Sandru a publicat-o in anul 2009, sub titlul Reinventarea ideologiei. I se alatura alte concepte „condamnate” in spiritul pozitivist conturat sub egida unei iluzorii, din punctul sau de vedere, „obiectivitati stiintifice”, precum violenta politica, imaginarul simbolic, utopia si mitul. (...) Recuperarea elementelor conceptuale amintite si re-pozitionarea lor din unghi teoretico-politic detine, sustine Daniel Sandru, si o calitate instrumentala: ele devin utile, din perspectiva metodologica, in incercarea de a analiza anumite ipostaze ale ideologiei, atunci cind acest concept este sa fie interpretat, din perspectiva rolului sau politic, in relatie cu anumite structuri sau/si cu anumite procese ori cu anumite pozitionari intelectuale.