De la filosofie la psihanaliza si retur

Descriere

Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu consemnate de Leonid Dragomir


La Facultatea de Filosofie din Bucureşti unde eram studenţi exista pe atunci multă libertate în alegerea cursurilor pe care doream să le urmăm. Se afişa la începutul anului universitar o listă a cursurilor obligatorii şi opţionale, acestea din urmă fiind majoritare. Aşa am descoperit cursul de Psihanaliză filosofică al profesorului Vasile Dem. Zamfirescu, despre care ştiam vag că fusese unul dintre discipolii lui Constantin Noica. Atmosfera de libertate în care ne mişcam se regăsea în totalitate aici. Cursul ne interesa atât prin conţinutul lui — care adolescent n-a fost fascinat de psihanaliză! — cât şi prin rigoarea şi claritatea expunerii. Deşi nu mai predase până atunci, Vasile Dem. Zamfirescu era cu adevărat profesor. Seminariile erau însă ale noastre. Aici se iscau polemici, se propuneau interpretări insolite, se scriau şi se citeau eseuri inspirate de noile probleme şi lecturi. De obicei depăşeam limitele temei propuse, astfel încât totul ar fi putut degenera într-un dialog al surzilor sau în divagaţii sterile dacă n-ar fi existat polul magnetic: profesorul. Nu numai că el aducea, cu mult tact, discuţia pe făgaşul normal, la obiect, dar opiniile noastre, oricât de îndrăzneţe, vizau direct sau indirect aprobarea lui. Aceasta uneori venea, alteori nu, dar ceea ce conta pentru noi era faptul de a ne şti ascultaţi. Simţeam că el poate să vadă în spusele noastre sau dincolo de ele personalitatea noastră întreagă. De aceea voiam să dăm totul în acele seminarii care treceau atât de repede, deşi discuţiile se prelungeau în pauze şi după încheierea lor.

Cuprins/

Blaga reprezintă momentul în care conştiinţa filosofică românească atinge un nivel înalt întemeindu-se pe orientările abisale
Natura conţine spirit; omul este o fiinţă culturală de la natură
Noica a ştiut să nu-mi reprime impulsurile, ci să le integreze într-o dimensiune reflexivă

Cea mai mare învăţătură pe care am primit-o de la Constantin Noica a fost de a fi uman în cultură
Apariţia lui Noica a fost salvatoare atât în viaţa mea, cât şi a altora
Discuţia cu Noica nu cobora niciodată într-un cotidian fără idee
Era imposibil să nu renunţ la marxism, văzând ce mod de organizare socială a generat această filosofie
Despărţirea de maestru este inevitabilă din clipa în care începi să te găseşti pe tine însuţi

A face psihanaliză, a te lăsa psihanalizat este un act iniţiatic
Marile noastre personalităţi mor pe soclurile pe care le-am aşezat
Am ajuns în Occident prea târziu pentru a mai învăţa ceva esenţial
In viaţa unui psihanalist apar şi momente de îndoială, tot aşa cum în viaţa unui credincios există momente de îndoială
Revolta împotriva tatălui a fost şi a rămas una dintre particularităţile psihicului meu
Talentul artistic este un domeniu care se refuză investigaţiei psihanalitice
Multe dintre beneficiile psihanalizei apar după încheierea analizei şi nu chiar pe parcursul ei
Psihanaliza este chiar opusul ideologiei

Psihanaliza poate să furnizeze material pentru un demers filosofic
Nici măcar orgoliul cel mai patologic nu se mai încumetă astăzi la realizarea de sisteme filosofice
Spiritul inconştient ni-l putem imagina ca şi cum am pătrunde în zona mumelor sau a ideilor platoniciene
Există o zonă autonomă a spiritului creator, care nu este afectată de un demers psihanalitic
Psihanaliza se află într-o zonă de mijloc, între ştiinţă şi artă
Scopul psihanalizei este de a spori conştiinţa chiar cunoscându-i puţinătatea, slăbiciunea

Orice psihanaliză are o încărcătură religioasă
Inconştientul este o zonă foarte activă, de care dacă nu ţinem cont nu putem călători fluent în lumea exterioară
Psihanaliza freudiană este o căutare a profanului în sacru, pe când la Jung este o căutare a sacrului în profan
Demersul de reflecţie asupra inconştientului nu poate fi închis

Fenomenul românesc mi se pare foarte impregnat de contribuţia inconştientului
Şi eu am avut iluzia că Occidentul, dacă ne va integra, va reuşi să schimbe lucrurile la noi
Cultura română are în faţă momentul psihanalitic
In psihologie, în general, şi în psihanaliză în mod special, drumul spre obiectivitate trece prin subiectivitate
Psihanaliza odată amorsată nu se mai opreşte niciodată
Acceptarea faptului că psihanaliza reprezintă una dintre căi, nu calea, înseamnă mântuire, normalitate
Psihanaliza n-a promis niciodată fericirea 144De la filosofie la psihanaliză & retur

Anexă
In România, secolul XXI va fi psihanalitic sau nu va fi deloc
In situaţii-limită este greu să rămâi în interiorul sistemului şi în acelaşi timp să-l critici radical
Ceea ce mi se pare mie că nu prea reuşim noi, românii, este să ne asumăm trecutul cu partea lui umbrită
Psihanaliza nu este opusă în principiu religiei
Din fericire, sau din păcate, nici psihanaliza n-a reuşit să epuizeze misterul psihicului uman.