Psihologia educatiei. De la teorie la practica

Descriere

Elevii vin la scoala nu numai cu un bagaj de cunostinte care trebuie imbogatit, ci si cu emotii, dorinte, temeri, atitudini, fiecare avand un ritm propriu de invatare si adaptare. Daca nu se tine cont de toate aceste aspecte, scopul invatamantului nu va fi atins intrutotul. Se subintelege de ce rolul psihologiei educatiei in formarea cadrelor didactice este deosebit de important. Suntem ceea ce suntem, in functie de cat de buni educatori au fost parintii si profesorii nostri, de masura si modul in care ne-au stimulat potentialul cu care ne-am nascut. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca genialitatea lui Einstein sau Edison nu i-ar fi ajutat sa depaseasca etichetele puse de profesorii lor. Ar fi ramas „in rezerva” talente uriase. Este cunoscut ca Edison, cel mai mare inventator din lume care a obtinut peste o mie de brevete, a fost considerat de profesorii sai un elev foarte slab. Einstein a marturisit ca profesorul de limba greaca i-a spus ca nu este bun de nimic, iar daca tatal sau s-ar fi lasat influentat de sugestiile acelui dascal, ar fi trebuit sa isi scoata copilul de la scoala. Alfred Adler a mentionat in cartea sa Psihologia scolarului greu educabil ca a trebuit sa repete clasa din cauza aritmeticii, mai precis a unui profesor care il declarase cu totul inapt pentru aceasta materie, recomandandu-i tatalui sau sa il duca sa invete meseria de croitor. Oare cati copii nu neaparat geniali au fost afectati de astfel de erori, interpretari subiective, etichetari si false asteptari? Cum pot fi acestea prevenite? Printr-o buna cunoastere a psihologiei educatiei şi aplicarea principiilor sale in formarea copiilor.

Ideea fundamentala de la care am pornit in scrierea acestei carti este convingerea succesul oricarui demers didactic este influentat in mod considerabil de o buna cunoastere a psihologiei educatie dublata de pasiunea pentru profesia plina de noblete prin care se modeleaza personalitatea fiecarui elev. Optimismul meu pedagogic se bazeaza nu doar pe lecturile academice, ci si pe intalnirile pline de substanta cu studentii si masteranzii, profesorii de la cursurile de formare precum si elevii participanti la diferite cercetari. Psihologia educatiei fundamentata pe studiile recente raspunde nevoilor de formare a viitorilor dascali sau de perfectionare a profesorilor, care au rolul de a stimula atat intelectul elevilor lor, cat si balanta afectiva (caracteristica a sanatatii emotionale), conduita morala, precum si capacitatea de adaptare si bunele relatii, tinand cont de faptul ca indiferent de varsta, fiinta umana isi activeaza potentialul prin conditionare pozitiva si incredere in propria afirmare.

Subscriem ideii conform careia influentele educative din scoala au un rol esential in actualizarea potentialului fiecarui elev. Pentru ca aceste influente sa fie in afara arbitrariului, este nevoie de o buna cunoastere a psihologiei educatiei. Alfred Adler marturisea in cartea „Psihologia scolarului greu educabil” ca a trebuit sa repete clasa din cauza aritmeticii, mai precis a unui profesor care il declarase cu totul inapt pentru aceasta materie, recomandandu-i tatalui sau sa il duca sa invete meseria de croitor. Ce pierdere ar fi fost pentru psihologie daca s-ar fi intamplat asa ceva! Ar fi ramas un imens talent in stare de rezerva.

In formarea profesorilor sunt importante cunostintele de psihologia educatiei, intrucat pot sa contribuie la eliminarea teoriilor implicite, judecatilor impresioniste sau ideilor speculative. Cunoasterea conditiilor psihologice in care se produce invatarea scolara ofera o mai mare libertate de actiune cadrelor didactice. Nu se ajunge la descoperirea unor retete miraculoase – pentru ca acestea nici nu exista. Lectia este un joc interactiv, imprevizibil uneori, care nu lasa prea mult timp pentru reflectie in luarea deciziilor.

In aceasta carte sunt tratate teme considerate clasice in psihologia educatiei: problematica educabilitatii, teorii explicative ale dezvoltarii psihice, teoriile invatarii, mecanismele psihice implicate in invatare, personalitatea profesorului si competenta didactica. Au fost abordate si teme relativ noi, relevante pentru practica educationala, cum ar fi: teoria inteligentelor multiple si aplicabilitatea sa in scoala, inteligenta emotionala si sociala, inteligenta si diferentele de gen, stimularea competentelor socio-emotionale in mediul educativ