Inghititi de pustiu. Amintiri din comunism

Descriere

“Cum s-a terminat şedinţa, tânărul a plecat la avocat să-i ceară demararea procesului de tăgadă a paternităţii. Acolo află o altă chestie interesantă: taţii aveau voie să pornească procesul de tăgadă a paternităţii într-un termen redus faţă de femei, la jumătate (?!!!). Dacă, în șase luni, un bărbat nu declanşa procesul de tăgadă a paternităţii, nu mai avea dreptul să facă o astfel de plângere. Deci, dacă nu exista altercaţia din 6 decembrie sau dacă mai amâna niţel procesul, rămânea cu copilul altuia pe cap! îi mulţumi Sf. Nicolae și partidului care-l enervase înainte de termenul limită. Toate astea pentru că în România comunistă, bărbaţii nu erau egali cu femeile. Mai mult: pentru ca o acţiune de tăgadă a paternităţii să fie admisă de instanțe, tatăl trebuia să facă dovada că fusese în imposibilitate fizică de a avea contact sexual cu soţia, în primele trei luni de sarcină ale acesteia. (?!!!) Erau consecinţele directe ale hotărârii CC al PCR „Nici un copil fără tată!“ O decizie clar sexistă, care subordona toţi bărbaţii bunului plac al muierilor. Nu pentru că le erau dragi femeile! Dar, cerându-le să nască la comandă, statul înţelegea să le atragă prin această „protecţie“. Apoi, prin corupere sexuală, puteau fi manipulate toate femeile. Iar prin ele, bărbaţii. (Vă amintiţi campania electorală din 1990? Şi prima votare «democrată», când femeile intrau peste soţi, în cabina de votare, pentru a vedea unde pun ştampila?“ Dinastia, Mircea Munteanu Mongolul