Tangoul Vechii Gărzi

     

Tangoul Vechii Garzi este cintecul de lebada al unei lumi disparute fara intoarcere, povestea unei iubiri pline de tradari si plecari, cu doi indragostiti constienti pina la cruzime de barierele ce-i separa, tentati sa ignore lumea prinsa in razboaie si transformari, fara sa reuseasca, fiindca lumea nu-i ignora, iar tragediile secolului in care traiesc nu-i ocolesc. Cititorul roman fascinat de perioada interbelica romaneasca, regaseste la Arturo Perez-Reverte finetea analizei din Patul lui Procust. Nu am gasit alt romancier cu un ochi atit de subtil fata de feminitate si de hatisurile unei mari iubiri. Aidoma lui Camil Petrescu, Arturo Perez-Reverte isi iubeste eroinele create, nu-i scapa detaliile: taietura unei rochii, gratia miscarii, gestul tradind emotia, corpul surprins in actul erotic. Iar obiecte precum colierul de perle si manusile devin laitmotiv al romanului si fetis al autorului.

     

De fapt, cunoscutul scriitor spaniol Arturo Perez-Reverte contureaza cu finete o lume a opulentei, a elegantei de altadata si a dragostei care traverseaza decenii, in ciuda distantei. Tangoul vechii garzi (ed. Polirom, 39,95 lei) este povestea amorului incert dintre Max Costa, un dansator monden al anilor '20, si Mecha, pe atunci sotia unui celebru compozitor, care se reintilnesc intimplator dupa patru decenii de la primul lor tango, intr-o noapte pe mare. Derulata la bordul transatlanticului Cap Polonio, pe planeta glamour-ului – Riviera Franceza si intr-un boem Buenos Aires, aceasta cronica a inaltei societati din anii '20, '30 si '60 ai secolului XX fascineaza prin siguranta scriiturii, minutiozitatea detaliilor de epoca, rafinamentul erotismului si intrigile captivante, din care nu lipsesc partidele de sah, tangourile argentiniene, trecutele escrocherii sentimentale, spionajul si razboiul civil spaniol, carnetele secrete si umbra KGB-ului. Avem de-a face cu un roman complex, in care aventura si dragostea intilnesc multiplele forme ale luxului si nebanuite fantezii tainice din cufarul unui mare povestitor.

     

Romanul Tangoul vechii garzi ridica nenumarate intrebari existentiale, daca te transformi intr-un avion si planezi deasupra actiunii. De pilda, te intrebi de ce nu ai schimbat ceva la un moment dat, de ce nu ai prevazut o anume situatie, de ce timpul isi lasa amprenta intr-un mod atit de crud asupra trupului cindva tinar. Romanul cred eu, impinge cititorul in acel punct al vietii in care este inevitabil sa-ti mai pui niste intrebari, retorice sau nu. Reverte si-a conturat atit de elegant personajele si a expus natura umana feminina atit de minunat, incit ai senzatia ca romanul a fost scris de o femeie. Timpul este un pion foarte important: precizia cu care personajul principal, Max, face salturi cu decenii in urma, reusind sa pastreze acuratetea evenimentelor si a starilor, mi se pare o remarcabila maniera de a capta atentia cititorului. Nu plictiseste, nu il sugruma pe acesta din urma cu detaliile.

     

El tango de la guardia vieja (Editorial Alfaguara, Madrid, 2012) readuce in prim-plan pe Arturo Perez-Reverte, caz rar de scriitor cu succes urias de public si pretuit de critica, tradus in peste 40 de limbi, primit in Academia Regala Spaniola in 2003. Este, in mod cert, cel mai frumos roman, daca nu si cel mai bun, al autorului sensibil si receptiv fata de un anume stil vintage, patruns deja in constiinta publicului, intii prin moda, prin muzica, si, printr-o strategie de invaluire, si in literatura. Romanul transforma tangoul intr-un suprapersonaj, act sfidator de cuceritor ce se aventureaza in alt spatiu cultural, caci dansul vine din traditia argentiniana. Publicat in limba romana la inceputul anului 2014, in traducerea splendida a lui Dan Munteanu Colan, la Editura Polirom, Tangoul Vechii Garzi are deja un orizont favorabil de receptare, creat de multa vreme in capitala de cursurile si cluburile unde se invata faimosul dans argentinian.

     

Si daca totusi o sa ma intrebati: „Bun, si de ce as citi Tangoul vechii garzi?” Fiindca este o carte scrisa ireprosabil, cu nerv, fiindca este un roman captivant, plin de meandre, de intorsaturi neasteptate, de suspans, fiindca afli citind cartea aceasta despre cotloanele politicii europene si despre slabiciunile sufletului omenesc. Colac peste pupaza, cartea este tradusa cu inspiratie si cursivitate de Dan Munteanu-Colan, ceea ce intr-o lume care n-a gasit vaccinul impotriva imposturii, nu-i deloc putin lucru.