Apa neagra

     

Se pot scrie multe despre Apa neagra, caci este un spatiu literar bogat, in care par sa se fi adunat toate ingredientele de care un scriitor poate dispune. Dar, in afara procedeelor si elementelor individuale, as putea spune ca romanul, in ansamblul sau, este o uriasa metafora. Mi-a placut totul, frazele fluide, presarate adesea cu intelepciune bruta sau cu nostalgii vagi, personajele vii, iesite din fotografia alb-negru, pentru a-si implini destinele marunte, cu dialogurile lor pline de miez, cu gesturile lor hotarite si privirile patrunzatoare. Chiar si capitolele ce imbraca forma unor cercetari sociologice au farmecul lor, caci evidentiaza trasaturile oamenilor, felul lor de a fi, gindirea lor in raport cu viata si cu cei din jur. Iar finalul are caracter apoteotic, este o iesire din scena fabulos construita, la granita dintre real si imaginar, dintre vis si realitate. Un roman desavirsit,  surprinzator,  ce merita toata atentia.

     

Se pot scrie multe despre Apa neagra, caci este un spatiu literar bogat, in care par sa se fi adunat toate ingredientele de care un scriitor poate dispune. Dar, in afara procedeelor si elementelor individuale, as putea spune ca romanul, in ansamblul sau, este o uriasa metafora. Mi-a placut totul, frazele fluide, presarate adesea cu intelepciune bruta sau cu nostalgii vagi, personajele vii, iesite din fotografia alb-negru, pentru a-si implini destinele marunte, cu dialogurile lor pline de miez, cu gesturile lor hotarite si privirile patrunzatoare. Chiar si capitolele ce imbraca forma unor cercetari sociologice au farmecul lor, caci evidentiaza trasaturile oamenilor, felul lor de a fi, gindirea lor in raport cu viata si cu cei din jur. Iar finalul are caracter apoteotic, este o iesire din scena fabulos construita, la granita dintre real si imaginar, dintre vis si realitate. Un roman desavirsit, surprinzator, ce merita toata atentia.