Grand Hotel Nelson

Descriere

„Piesele s-au asamblat în fața ochilor mei: Dr. Georges Vitoux, bunicul meu, care a păstrat negative pe sticlă ale unor imagini pornografice; văduva Lambel în camera sa de hotel de pe strada Le Peletier; fratele său și practicile sale fotografice dubioase; orașul Nelson din British Columbia cu pastișa Bisericii Madeleine, fără să uităm caracterul Madeleinei pocăit și păcătos.
Dar de unde să încep? ”
Această investigație literară și aproape polițienească, această „conversație lungă și liniștită”, care duce la o libertate romantică totală, această întoarcere la o „Belle Epoque”, i-au permis lui Frédéric Vitoux să se întoarcă mai târziu la memoria sa familială - această rememorare, care te obligă să te apropii și să te detașezi pentru a te înțelege mai bine pe tine însuți.

Evene - www.evene.fr

Spațiu în care se dezvăluie libertatea romantică, „Grand Hotel Nelson” este o carte, „sub forma unei coversații lungi și liniștite”. Totul începe (și se termină), cu o cutie de plachete uscate, cu bromură gelatinoasă de argint - negative pornografice care au apartinut bunicului lui Frédéric Vitoux și pe care, într-o zi, el le descoperă. Această descoperire devine un pretext al autorului pentru a-l investiga pe strămoșul său, George Vitoux. Cu excepția faptului că scriitorul știe cum să manipuleze această digresiune, și își desăvârșește, astfel, arta. Apoi dinamica gândirii care permite reconcilieri consecvente și absurde, asociază cuvântul cu ideea, memoria cu emoția, reflecția cu lectura, studiul cu imaginația. Astfel, asamblează în fața ochilor noștri, unul câte unul, părțile romantice ale puzzle-ului care treptat va angaja ficțiunea. Și întreaga Belle Epoque reînvie în acest roman, instalându-se totodată atât într-o manieră neașteptată, cât și captivantă. în spatele personajului George Vitoux pe care îl portretizează în manieră romantică, Frédéric Vitoux creează teatrul imaginar al iubirilor bunicului său. Trecând din brațele femeii chibzuite în cele ale femeii ușoare, naratorul adaptează liber educația sentimentală a lui George. Cu un mare respect pentru cuvinte, academicianul ne afundă în această comedie istorică în care îi întâlnim pe Drumont și Strinberg, unde frecventăm saloanele și unde deghizarea dezvăluie personajele. Respectul pentru cuvinte - a răscolit genealogia în căutarea sensurilor originale și veritabile - și precizia limbajului oferindu-ne pasaje meșteșugite, precum definiția extraordinar de frumoasă a bucuriei, această „inundare a sufletului” care este „fascinație pură”. Incontestabil, acest „Grand Hotel Nelson”, o dată parcursă lungimea de la început, este o mașinărie romantică bine stabilită, care imprimă trasee redutabile.