Nocturne

Descriere

„Noaptea e pleoapa zilei“, spunea poetul persan Omar Khayyam. Noaptea e dublul său diferit, invitaţie la aventuri inedite. Acestor experienţe „nocturne“ le e consacrat splendidul album semnat de George Banu, care descoperă şi comentează nopţile picturii moderne, solitare şi individuale, de la C.D. Friedrich la Van Gogh, de la Paul Klee la Marc Chagall. Dar, totodată, George Banu revelează atracţia marilor regizori pentru experienţa nopţii teatrale a cărei seducţie, de la Kantor şi Wilson, Chéreau şi Măniuţiu, se generalizează azi. Nopţile tablourilor, nopţile scenelor comunică pe fond de căutare şi rătăcire. Noaptea e un refugiu pentru învinşii zilei, o consolare pentru eşecuri, dar şi o împlinire pentru iubire. Noaptea e propice exceselor.


Nocturne şi Spatele omului, cele două albume ale lui George Banu, se consacră dimensiunilor secrete ale omului la care privirea şi lumina acced greu. Ele reclamă efort şi dăruire. Ele sunt un test. „Noaptea îmi curge în vene“, scria Cioran şi sub semnul acestui destin stau rândurile şi imaginile reunite aici.


„Grotowski, un insomniac celebru, neputând niciodată să doarmă, s-a hrănit din noapte. Mai întâi pentru a lucra, iar apoi, în perioada cercetărilor parateatrale, noaptea a constituit cadrul experienţelor sale. El a creat nu numai spectacole în munţi sau la malul mării, precum cele ale lui Brook sau ale lui Şerban, ale lui Wilson sau Terayama, aceşti exponenţi ai avangardei care au pus noaptea în valoare, ci a convocat tineri participanţi şi «expediţii» secrete, fără busolă şi fără public. Scopul consta în a explora împreună un peisaj lipsit de orice urmă de lumină, de a traversa o pădure întunecată, de a circula şi de a se rătăci pentru a se regăsi apoi la capăt de drum, în zori, la sfârşit de noapte. Singur şi printre ceilalţi. Recunoaştem un anumit romantism în această aventură, iar Grotowski nu s-a dezis de acesta, nici măcar în «teatrul surselor» sau în experienţele sale parateatrale târzii. Şi, în acelaşi spirit, discipolul său, Włodzimierz Staniewski, a fondat întreaga activitate a grupului său Gardzienice pe călătorii nocturne de-a lungul satelor pentru a le reînvia memoria, readucând astfel la viaţă cântecele vechi şi tradiţiile uitate. Putem recunoaşte în această abordare a nopţii căutarea determinată de o anumită utopie retroactivă, în care nocturnul creează un cadru favorabil reîntâlnirii cu memoria culturală, şi chiar cu cea a originilor. Aceşti doi polonezi asemănători, Grotowski şi Staniewski, au atâta încredere în noapte, încât se cufundă în ea fără scutul unui spectacol, fără protecţia unui adăpost.“
George Banu


„Influenţa nocturnului asupra artistului îl duce la despuierea absolută: viziunea exaltă pictura. Ea îşi este autosuficientă. Dar nu pentru a vorbi doar despre ea însăşi. Dincolo de acest absolut vizual freamătă şi se agită o fiinţă. Fără să fie tăcută sau resemnată, aceasta se încrede în pictură în numele provocării căreia Artaud i-a dat un nume şi care ar putea reuni o întreagă familie de artişti, de la Turner la Van Gogh: «arta ca eveniment». Un eveniment unic, care nu se va repeta nicicând. Viziunea atinge limitele artei, şi pare întotdeauna a fi pe punctul de a o pulveriza. Şi totuşi, în realitate sub influenţa viziunii, arta se poate afirma în toată puritatea sa şi îşi poate dovedi necesitatea absolută. Viziunea îl împinge pe pictor la un angajament care îl poate duce până la autodistrugere. Acesta este preţul pe care trebuie să îl plătească pentru confruntarea cu noaptea, atunci când, eliberat de orice sprijin narativ, se bazează doar pe resursele picturii. Parvine aici la un punct de la care nu mai există întoarcere. Viziunea este fructul extazului nocturn. Concluzia sa. Punct final al călătoriei, împlinire a întâlnirii, asceză a figuraţiei. Atunci când expresia plastică este redusă la ea însăşi, abstractizarea se impune. Gustul pentru infinit practicat de Friedrich dispare, lăsând locul atracţiei de nestăvilit pentru nedefinit.“
George Banu