Negustorul de începuturi de roman

Descriere

Premiul literar „Augustin Fratila”, editia a III-a, 2014 Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi, 2014 Nominalizare la Premiile revistei Observator cultural, editia 2014, sectiunea „Proza”
Sa nu fiti uimit daca intr-o buna zi librariile nu vor mai vinde romane, ci computere concepute sa scrie romane, in functie de fantasmele dumneavoastra secrete. Absolut nimeni nu va mai fi interesat de cartile altuia, ne vom citi propriile noastre romane, comandate dispozitivelor personale de scris autofictiune. Toti vom fi scriitori. Talentul nu va mai fi un privilegiu. Iar cei mai vanitosi sau mai frustrati dintre noi vor incerca, poate, sa angajeze si cite o fiinta umana careia sa-i ceara sa citeasca romanele scrise in numele nostru de catre softuri sofisticate.
Acesti „cititoride profesie” – ei insisi scriitori, la rindul lor – vor fi atit de rari, incit vor cere sa fie platiti foarte scump, iar uneori, chiar cu pretul vietii.
“Omul contemporan, devenit un mutant genetic al societatii de consum, este mai mult decit obsedat de inceputuri, el are o foame de inceputuri. Nimic ontologic sau metafizic in goana sa dupa inceputuri, ci doar o fuga de responsabilitate, o evitare a implicarii in profunzime, o placere de a surfa pe suprafata vietii. Societatea apasa butonul fast-forward din ce in ce mai des, refuzind sa infrunte dificultatile initierii treptate. Facem copii, dar nu mai avem rabdare sa-i educam. Cumparam lucruri de care ne plictisim imediat. Declansam revolutii, dar nu mai avem energia de a construi societati juste si trainice pe ruinele emotiilor initiale… Oare ce ne lipseste in aceasta lume ca sa fim atit de dispusi sa luam totul de la inceput, iar si iar, cu un fel de vesnica speranta ca secventaurmatoare va fi mai buna, eventual mai distractiva, mai excitanta? Hollywood-ul a inteles demult acest lucru si in filmele sale, la fiecare 45 de secunde, intervine o noua descarcare de adrenalina, intreaga naratiune este o succesiune de inceputuri nervoase…

Iata punctul de plecare al romanului meu, in care incerc sa observ evolutia unui nou tip de drog social: dependenta de iluzia inceputului. Si de ce sa nu scriu, intr-o lume in care doar inceputurile sint tentante, un roman format numai din inceputuri?” (Matei Visniec)