Ingredientele iubirii

     

Nu stiu care sunt ingredientele iubirii, dar cred am gasit ingredientele unui roman de dragoste reusit: un joc al intalmplarii, mult umor, personaje bine conturate si un oras cu adevarat misto. Jocul hazardului trebuie sa fie credibil dar suficient de neobisnuit incat sa confere originalitate naratiunii. Car despre oras, Parisul ramane o alegere fericita, prin farmecul sau atat de bine cunoscut, chiar si de cei care nu au apucat inca sa-l viziteze. Autorul ne prezinta in paralel doua personaje principale: Aurelie si Andre. Lucrurile devin interesante in momentul in care Aurelie este parasita de iubitul ei, Claude, si din intamplare ajunge intr-o librarie. Desi este departe de a fi o cititoare inraita, un anumit roman cu titlul “Surasul femeilor” reuseste sa-i atraga atentia. Tanara femeie il cumpara si-l citeste pe nerasuflate intr-o singura seara, constatand ceva iesit din comun: personajul principal este chiar ea, lucru dedus din mai multe indicii greu de clintit: in realitate este patroana restaurantului “Temps des Cerises” iar localul este descris in carte de parca autorul ar fi intrat cu adevarat acolo. In plus, acesta i-a conturat fidel trasaturile fizice si a imbracat-o intr-o rochie verde care chiar se afla in garderoba ei. Aceste coincidente o determina pe Aurelie sa-si doreasca sa intre in contact cu autorul romanului prin toate mijloacele posibile. Iar intamplarea inedita o face sa uite de recenta suferinta in dragoste, visand la barbatul din spatele paginilor. De partea cealalta a povestii il avem pe Andre Chabanais, un editor ingropat in munca asidua, de zi si noapte. El lucreaza la editura care a lansat fascinanta carte si vom afla de ce Andre este singura persoana care-i poate pune in legatura pe Robert Miller (autorul britanic al “Surasului Femeilor” care locuieste in Anglia) si pe Aurelie, care urmareste sa castige atentia – eventual si afectiunea – scriitorului. Exista numeroase pasaje amuzante si nu stiu daca autorul (cel adevarat, nu Robert Miller:) a facut vreun efort sa ne faca sa radem. Umorul “chinuit”, regasit in multe alte carti, nu-mi scoate nici macar un zambet, dar aici nu a fost cazul, fiindca toate scenele comice se impletesc firesc cu povestea si au efectul scontat. Personajele sunt de asemenea prietenoase, usor de imaginat si de simpatizat de catre cititor. Per ansamblu, “Ingredientele Iubirii” este o lectura relaxanta, greu de lasat din mana. Este un fruct delicios al imaginatiei unui autor (tanar si aratos, apropo) care nu m-as mira sa aiba la un moment dat aceeasi “soarta” ca personajul lui: vanat de una sau mai multe fane ale cartii.