Propaganda politica

Cuprins

• Cele doua surse ale propagandei
• Propaganda de tip leninist
• Propaganda de tip hitlerist
• Reguli si tehnici
• Mitul, minciuna si faptul
• Democratie si propaganda

Descriere

Principala slabiciune in stabilirea este numarul mare de factori care trebuie luati in consideratie, dintre care unii sint foarte greu cuntificabili; astfel, regulile si tehnicile sint extrem de sensibile la context, ceea ce incumba o utilizare, de asemenea, extrem de diferentiata. Atit de diferentiata, incit unii autori pun sub semnul indoielii insusi faptul ca propaganda poate fi studiata stiintific; in sensul ca se conduce mai degraba dupa un set de practici acumulate in timp si cu mult talent () decit dupa reguli stabilite in urma cercetarii riguroase. Pozitia lui J. Ellul, echilibrata si nuantata, in aceasta chestiune merita mentionata. El este de parere ca propaganda moderna nu poate fi decit stiintifica, nu mai este la stadiul de suma de , de , de practici mai mult sau mai putin serioase.

Chiar daca nu este o stiinta, propaganda este o tehnica ce utilizeaza din plin rezultatele uneia sau mai multor stiinte. Ea este expresia acestora, evolueaza odata cu ele. In primul rind, propaganda se sprijina pe analizele stiintifice ale psihologiei si sociologiei, caci porneste de la cunoasterea fiintei umane, a tendintelor si dorintelor sale, a nevoilor si mecanismelor psihice, a automatismelor; de la cunoasterea grupurilor, a legilor de formare si dezintegrare a lor, a influentelor de masa, a limitelor pe care le impune mediul social. In al doilea rind, caracterul stiintific vine din efortul de a se constitui un ansamblu de reguli riguroase, precise, verificate, care nu sint simple retete si de care trebuie sa tina cont fiecare propagandist (ceea ce tocmai incearca, printre altele, J.-M. Domenach in aceasta carte). Din ce in ce mai mult, in perioada contemporana, se apeleaza la anumite formule precise, pe care le poate utiliza oricine are o anumita formatie, ceea ce reprezinta caracterul oricarei tehnici cu baze stiintifice. In al treilea rind, o actiune propagandistica eficienta presupune analiza exacta a mediului si a individului tinta. Nici flerul si nici geniul nu pot preciza cu exactitate modurile de persuadare si temele potrivite, ci doar investigatia stiintifica. Un tip de propaganda extrem de eficient intr-o situatie poate fi total nepotrivit in alta; iar circumstantele nu pot fi ghicite ca fiind potrivite sau nu, ci doar studiate in acest sens.

In fine, un al patrulea argument care atesta caracterul stiintific al propagandei, in viziunea lui J. Ellul, este faptul ca se incearca tot mai mult controlul asupra actiunii, masurarea cit mai precisa a rezultatelor si constatarea tuturor efectelor. Propagandistul de astazi nu cauta doar sa obtina un rezultat, ci sa-l determine cu precizie. Odata indeplinite aceste conditii, caracterul stiintific devine tot mai pregnant, chiar daca nu-l intilnim intotdeauna aplicat in practica. Pe de alta parte, diferitele tipuri de propaganda se sprijina cu predilectie pe o teorie stiintifica sau alta. Nu trebuie sa vedem tensiunile dintre teoriile stiintifice, punctele de vedere divergente ale oamenilor de stiinta, atit de frecvente in domeniul socio-uman, drept lipsa de stiintificitate a aplicatiilor acelor teorii, cum am putea fi ispititi si in cazul propagandei. Daca propaganda stalinista a fost in cea mai buna masura fondata pe teoria lui Pavlov asupra reflexului conditionat, propaganda hitlerista s-a bazat pe teoria lui Freud asupra refularii si libido-ului, iar cea americana pe teoria lui Dewey asupra training-ului. Limitele uneia sau alteia dintre teorii nu pune in discutie baza stiintifica a propagandei, ci doar framintarile din cimpul cunoasterii. Mai mult, in contextul epistemologiilor contemporane, se inregistreaza si metamorfoze la nivelul criteriilor de validare stiintifica a teoriilor, precum si redefiniri ale si care, impreuna cu noile studii din domeniul comunicarii (de care propaganda este foarte strins legata) si din domeniul metodelor de cercetare, deschid noi perspective in studiul propagandei si-i confera un plus de legitimitate stiintifica. Strinsa legatura a propagandei cu contextul in care se desfasoara nu mai este considerata neaparat un handicap, ci o situatie care reclama metode adecvate de cercetare si o regindire a modului in care reconstruim realitatea sociala.

Strins legata de mecanismele inconstientului si de directiile de functionare ale "sufletului colectiv", propaganda politica, stiinta polimorfa si dificil de plasat sub semnul regulilor, ramine mereu mult datoare improvizatiei, fara a fi complet straina de notiunile de metoda si tehnici. Structurata pe cele doua tipuri majore de campanie propagandista ce au marcat secolul XX, tipul leninist si tipul hitlerist, cartea ne prezinta perspectiva autorului asupra contextului macro si micro-social al aparitiei acestui fenomen complex, asupra surselor de inspiratie si tehnicilor de "confectionare", asupra legaturii sensibile dintre manipulare si informare.