Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească

     

O incursiune prin universul lucrarilor lui Andrei Oisteanu nu va fi lipsita de surprize din toate registrele: superstitii, mituri, legende si stereotipuri, tipare de gindire de care ne ciocnim in fiecare zi, pe care le-am mostenit si pe care le aplicam in mod inconstient. Inchipuiti-va ca aveti in fata un tratat de psihologie pentru mentalul colectiv: ce poate fi mai fascinant? [...] Domeniul este important, chiar esential pentru cultura romana, mai ales gindindu-ne la ce a insemnat in epoca romantica, in perioada secolului al XIX-lea, dupa perioada iluminista, cind marii scriitori romani, Vasile Alecsandri, Eminescu, Ispirescu, Hasdeu, Densusianu au inceput sa culeaga folclor romanesc, realizind ca reprezinta o imensa bogatie a culturii romane, pe care cultura inalta nu o va putea egala niciodata. Toate aceste initiative porneau de la filosoful german Herder, care a definit ideea de „Volksgeist”, spiritul natiunii. [...] Miza volumului a fost dificila, aceea de a gasi un motor de generare a acestor mitologeme sau miteme care creeaza mitologia si regula conform careia acestea arata intr-un fel si nu in altul, regula „gramaticala” prin care toate aceste mituri se asambleaza pentru a crea un panteon mitologic coerent si logic.

     

Este o carte care acopera o multitudine de preocupari ale acestui om-orchestra care este Andrei Oisteanu, un erudit care nu scrie doar pentru un public specializat, ci si pentru un public general cultivat. E o carte pe care o recomand tuturor celor care vor sa inteleaga mai bine specificul culturii populare autohtone in datele imaginarului acesteia. E un must, o aparitie de varf, inscrisa intr-o traditie prestigioasa, care subsumeaza cultura romana relatiei dintre arhaic si universal, o traditie din care fac parte Mircea Eliade, Sergiu Al-George sau Romulus Vulcanescu. Va indemn sa cititi nu numai aceasta carte, ci tot ce a publicat Andrei Oisteanu pentru ca va va «hrani» spiritual din plin si probabil va va domestici o serie de demoni latenti pe care cu totii ii avem intr-o masura sau alta.

     

Daca va veti uita la sumar, veti avea impresia, la prima vedere, ca e o colectie heteroclita. Daca veti citi insa cartea, veti vedea ca, de oriunde pornesti, de la casa, de la balaur sau de la paltin, in ultima instanta ajungi in acelasi loc. Marea valoare a acestei carti este de a arata ca toate acestea merg laolalta, sint solidare in ceea ce taranul roman numeste «rinduiala». Cred ca aceasta este lectia principala a acestei carti, care nu epuizeaza, evident, «mitologia romaneasca», dar care ne ofera o cale magistrala de acces la aceasta. Fiecare studiu este o provocare pentru ca abordeaza teme mai putin cunoscute, cu o prudenta metodologica demna de toata admiratia.

     

Analizind mitologia populara, se observa ca ordinea monoteista (iudeo-crestina) nu a fost intotdeauna pe gustul taranului roman. Nici haosul politeist. El a preferat dualismul, care raspunde mai bine intrebarii fundamentale: «Care este cauza raului?» (Unde malum?) Daca Dumnezeu este perfect, cum de a creat o lume imperfecta? Fara a avea doi poli («Diavolul si bunul Dumnezeu»), nu avem un raspuns rezonabil la aceasta intrebare. De la mitul cosmogenezei, care este dualist (lumea este creata prin colaborarea si confruntarea dintre «gemenii» Firtate si Nefirtate), pina la ultimele miteme, in mitologia si ritologia romaneasca pulseaza ideile dualiste. De unde vine acest dualism? E o idee arhaica autohtona care a strabatut mileniile? E un imprumut din bogomilismul sud-dunarean (cu radacini iraniene), cum credeau Hasdeu si Cartojan? E o preluare din mitologiile Asiei Centrale, aduse de cumani, cum credeau Eliade si Culianu? Sint intrebari care deocamdata nu si-au gasit raspunsul si care ar putea fi temeiul unei viitoare carti.

     

Cartea Ordine si Haos se adreseaza unui public care vrea sa cunoasca specificul culturii populare si urmeaza traditia altor antropologi celebri, ca Mircea Eliade si Romulus Vulcanescu. Miza acestei carti este sa gaseasca un «motor de generare» a miturilor, un principiu mitologic ce actioneaza intre Ordine si Haos, care restabileste echilibrul, de fiecare data cind este rasturnat. Si omul are un rol in acest proces, iar pentru mentinerea echilibrului cosmic foloseste gesturi magice si rituale.