Cronicile unchiului Victor

Descriere

Romanul satiric ”Cronicile unchiului Victor” descrie cu ironie și umor o societate românească a viitorului, cu scopul de a o satiriza pe cea din prezent, în forma ei actuală, precum și direcția în care dă semne că se îndreaptă. Naratorul este unchiul Victor, un om de știință de geniu care reușește să călătorească în viitor, de unde își scrie memoriile adresate nepotului său Radu, cu scopul de a-l pregăti pentru surprizele care îl așteaptă. Cu excepția unui prolog, în care aflăm cum intră Radu în posesia cărții, și al unui epilog care descrie reacțiile sale imediate, romanul este alcătuit în totalitate de această carte biografică scrisă din viitor.
Ingrijorat de soarta care îl așteaptă pe nepotul său, unchiul Victor încearcă să zugrăvească un tablou cât mai detaliat al societății, menționând atât starea actuală cât și evenimentele care au stat la baza evoluțiilor mai neobișnuite din anumite domenii. începe prin a povesti problemele cu care s-a confruntat încă de la început, în calitate de călător în timp, precum lipsa totală de informații și a oricăror mijloace materiale. In prima parte a romanului aflăm modul în care și-a găsit un loc de muncă, tendințele actuale în alimentație, modă, distracții, precum și situația economică și politică a țării.
Având ca suport informațional atât studiul cât și întâmplări trăite pe propria piele, unchiul Victor continuă cu relatări despre alte aspecte importante ale societății precum medicina, limba și literatura, sistemul educațional, mass media, cultura, sistemul judiciar, sportul sau religia. Nu lipsesc nici experiențele personale, care includ o excursie în proaspăta Republică Româno-Chineză, o întâlnire cu un vechi prieten
sau încercările de a-și găsi jumătatea.
Partea de final se concentrează în special pe motivația unchiului Victor de a scrie aceste memorii, precum și modul în care îl sfătuiește pe nepot să le folosească. Pentru puterea exemplului, folosește relatarea unei întâlniri cu Radu din viitor. Incheierea este făcută de un testament, în care nu uită să menționeze modul în care dorește să fie recompensat.
Deși romanul abundă la suprafață în umor ușor și glume de limbaj, suficient cât să fie parcurs cu plăcere de orice fel de cititor, satira adâncă a societății este permanent prezentă, și îl poate deranja sau încânta, după caz, pe cel care îi aruncă o privire mai atentă.