Diavolul si domnisoara Prym

”Dacă ni s-ar da prilejul să cădem în ispită, până la urmă am şi cădea. În funcţie de condiţii, fiinţele umane de pe pământ sunt dispuse să facă rău.” Este un roman, din punctul meu de vedere, foarte interesant. Un străin ajunge în Visco, un loc populat numai de oameni în vârstă sau trecuţi de prima tinereţe, dorind să afle dacă stă în natura omului să facă rău. Sunt oamenii buni sau răi? Le oferă 10 lingouri de aur dacă până la sfârşitul săptămânii (de menţionat că acţiunea se petrece pe timpul unei săptămâni întregi) dacă sacrifică un om. Domnişoara Prym este tânăra orfană care face curăţenie seara într-un bar. Localnicii au îndoieli…să o ucidă pe Chantal Prym sau pe bătrâna care îşi petrece foarte mult la poarta casei privind drumul şi aşteptând apariţia răului? Cert este că decizia din final mi s-a părut cea mai potrivită, cu toate că finalul romanului se termină brusc, fără prea mult mister. Mă aşteptam parcă la mai mult. Diavolul din titlu l-am perceput ca pe o metaforă a răului care şopteşte omului să facă rău, însă îngerul din noi are de multe ori sorţi de izbândă. Si ideea ca omul are nevoie de raul de el pentru a fi constient de binele ce se ascunde in launtrul lui, mi s-a parut geniala. Asadat, va recomand aceasta carte destul de usor de citit, la fel si celelalte romane scrise de Paulo Coelho.