Un diavol în paradis

     

Un diavol in paradis [...] este un emotionant roman, construit pe o trama epica autobiografica [...] despre un prieten, prietenie si balansul dintre sublim si demonic. Raul si abjectia locuindu-ne la fel de intens, iesind la suprafata epidermei noastre, mai mult sau mai putin violent. Viata si neviata eroului din roman, un anume Conrad Moricand, aduc sub ochii nostri inca un roman existentialist. Un Oblomov modern se strecoara printre oamenii si intimplarile secolului al XX-lea. Intre Strainul lui Camus si Greata lui Sartre, Un diavol in paradis, cu eroul lui dezabuzat, dar si patruns in toti porii de un intens mal du siècle, isi poate gasi rostul si locul. Ce a urmat in afara literaturii si dupa mai ’68 deja stim cu totii.

     

Volumul lui Miller nu trebuie ocolit. E ca si cum am face o calatorie in timp, descoperind insa nu cit de multe s-au schimbat, ci cit de multe au ramas la fel. Scriitorului i s-a reprosat faptul de a fi scris despre Moricand imediat dupa moartea acestuia, nemaioferindu-i acestuia dreptul la replica (la care Moricand probabil n-ar fi apelat oricum), dar nimeni nu-i contesta talentul. Asadar, daca vreti sa cititi o carte subtire ca numar de pagini, insa provocatoare, subtila, amuzanta chiar pe alocuri, Un diavol in paradis este o alegere inteligenta. Se poate consuma la un pahar de vin rosu, de Bordeaux, cu ansoa si masline.

     

Un diavol in paradis este un portret in tuse intunecate a lui Conrad Moricand, un astrolog pe care Miller l-a cunoscut la Paris, inainte de cel de-Al Doilea Razboi Mondial, gratie scriitoarei Anaïs Nin. Oricit de ticalos este acest dandy dependent de rau, de ceea ce spun stelele si nu oamenii, de codeina si tigari bune, de parfum si haine de calitate, de bunavointa unor persoane generoase, oricit de dispretuitor ar fi – dispretuieste copii, americani, natura, Dumnezeu – nu ai cum sa nu-l compatimesti. Acest ciudat indragostit numai de lucruri abstracte este, pina la urma, un suflet gol care nu se poate bucura niciodata de ceva pe deplin. Iar faptul ca ajungi sa compatimesti pina si un diavol care nu si-a gasit alinare nici macar in paradis i se datoreaza lui Henry Miller care a reusit sa creeze un personaj in care fiecare recunoaste cite ceva din propriul rau.

     

Tot o carte atipica poate fi considerat si romanul lui Henry Miller – Un diavol in paradis (traducere din limba engleza si note de Lavinia Braniste) – o carte cu o miza extrem de personala, in care autorul reconstituie (si nu doar!) istoria uneia dintre prieteniile sale, cea cu astrologul suedez Conrad Moricand. Vorbim despre o razbunare „estetica”, nu de o reconstituire obiectiva, plina de intelegere toleranta a prieteniei cu arogantul, ingratul si irascibilul Conrad Moricand.