Anna si sarutul frantuzesc

     

Indiferent de cat de tras de par este subiectul sau de cat de slab este scrisa, sunt pe jumatate cucerita de o carte a carei actiune se petrece la Paris. Asa si cu Anna si sarutul frantuzesc, desi cartea nu este prost scrisa si nici exagerat de neverosimila. Este, mai degraba, genul de roman pentru adolescenti menit sa te faca sa visezi la o dragoste asa cum numai in filme si in carti ca aceasta e posibila. Fie si numai pentru acest lucru si tot merita sa fie citita. Anna Oliphant, protagonista din titlu, pare sa nu aiba nimic de reprosat vietii: are un job care ii place, o prietena de incredere si fluturi in stomac cand il vede pe Toph. Vestea ca va trebui sa plece pentru un an la studii, in Paris, vine ca un dus cu apa rece pentru Anna, care nu vorbeste o boaba de franceza si nici nu stie mare lucru despre Franta (nici macar cu cinematografia franceza nu este familiarizata, desi se autodeclara mare fana filme) - in afara de sarutul frantuzesc. Nu trece mult, insa, si Anna incepe sa priveasca Parisul cu alti ochi. Motivele: Meredith, Rashmi, Josh si, mai ales, Etienne St. Claire, baiatul care are tot ce trebuie si ceva in plus - o prietena. Etienne nu pare a respecta tiparul baietilor frumosi de pica - este scund si are parul in permanenta ciufulit - cu toate acestea, are ceva ce te face sa il indragesti din prima, asemeni Annei. Dau vina pe accentul tipic frantuzesc, pe flerul pentru cadouri (cine poate rezista poemelor lui Pablo Neruda?) si pe Paris, in general. Am remarcat ca totul pare mai frumos sub soarele parizian. Atat Anna, cat si Etienne m-au calcat pe enervi la un moment dat, noroc ca dupa numai cateva pagini reveneam la sentimente mai bune. Trebuia sa imi reamintesc constant ca personajele au doar 16 ani si ca este normal sa nu stii ce iti doresti la varsta asta. Atat timp cat nu scapati acest aspect din vedere, cartea constituie o lectura cat se poate de relaxanta si amuzanta. Dar cartea lui Stephanie Perkins nu ne poarta doar pe strazile pline de farmec ale Parisului, ci si inapoi in perioada primelor iubiri, primelor indoieli si dezamagiri. Autoarea ne propune propria varianta de raspuns la eterna intrebare: poate exista o relatie sincera de prietenie intre un baiat si o fata? Si indiferent ca sunteti de acord sau nu cu varianta propusa de ea, sper ca povestea va va transpune in anii cu trairi intense ai adolescentei, chiar daca nu toti am avut "ghinionul" sa fim trimisi la Paris pentru studii. Cand aveti un weekend cu nostalgii adolescentine, cele 350 de pagini de tinerete fara griji recomanda de la sine cartea. Daca nu este de ajuns, adaugati si recomandarea mea. Lectura placuta!