Orasul si stelele

Povestea este plasată în viitor, peste un miliard de ani, când pe Pământ rămâne un singur oraș, Diaspar. Cursul vieții și traiul nu mai sunt ce au fost, din contra, totul este controlat de un computer central. Nimeni nu moare, nimeni nu se naște, calculatorul păstrează conștiința oamenilor și o transferă către alt corp. În Diaspar nu sunt copii, mame sau tați, ci doar oameni care la rândul lor sunt instruiți de alți oameni până-și iau viața în propriile mâini. Nu sunt sentimente, nu sunt emoții, totul e mecanic. Totodată, orașul este înconjurat de un zid pe care nimeni nu-l trece și nu știe ce este în afară zidului și tuturor le este frică să afle, le este frică de necunoscut. Alvin, curios și ambițios, nu se mulțumește cu ceea ce i s-a spus despre Diaspar și despre începuturi, el crede că trebuie să fie și altceva dincolo de acele ziduri înalte, crede că omul poate mai mult de atât și că nu sunt doar ei în întregul Univers. După nenumărate încercări, acesta evadează din Diaspar și află că mai este un oraș unde există viață, însă o viață total diferită față de unde a plecat el. În Lys există copilărie, familie, sentimente și timp. Alvin încearcă să unească cele două orașe, însă acest fapt nu este așa ușor având în vedere diferențele de trai dintre cele două. El nu se mulțumește cu atât, vrea să afle mai mult. Vrea să străbată Universul și să afle care-i adevărata istorie a omenirii, de unde a început totul și dacă mai există viață și inteligență și pe alte planete, vrea să ajungă la stele. Și a ajuns. A călătorit în atâtea locuri încât și-a dat seama că cel mai plăcut e acasă, locul unde îți sunt cunoștințele și unde te simți cel mai bine, cel mai sigur. Chiar dacă nu se știe cum va fi omenirea peste miliarde de ani, e de admirat faptul că Alvin a vrut să cunoască mai mult și să deschidă mințile oamenilor, să afle adevărul. El a scos în evidență faptul că poți reuși orice atunci când vrei cu adevărat și crezi cu tărie că poți. Deși nu mă atrage foarte tare genul acesta de SF, cartea a fost plăcută. Elementele ieșite din comun m-au făcut curioasă să aflu ce se întâmplă, să îmi imaginez viața într-un alt mod, dintr-o altă perspectivă, cea a lui Clarke. „Atunci când puterea, curiozitatea, ambiţia sunt satisfăcute, încă rămân dorurile inimii. Nimeni nu trăieşte cu adevărat până nu atinge armonia dintre iubire şi dorinţă.”