Satantango

Descriere

László Krasznahorkai este maestrul maghiar al apocalipsei, care poate fi comparat cu Gogol și Melville.

SUSAN SONTAG

Când citim cărțile lui Krasznahorkai, avem senzația că vedem cum în piața unui orășel niște oameni stau în jurul unui foc, încălzindu-și, în aparență, mâinile, iar apoi, când ajungem lângă ei, aflăm că nici nu este foc, stau în jurul nimicului...

JAMES WOOD

Dintr-o mică localitate maghiară se retrage progresul (a se citi orânduirea comunistă) în urma desființării unei cooperative agricole. Rămân în urmă o mână de oameni lipsiți peste noapte de un scop în viață, care încearcă să-și redescopere bruma de conștiință pe care regimul politic nu a reușit să le-o distrugă. Lipsiți de mijloace materiale și de un conducător, localnicii aleg să urmeze sfaturile unui escroc limbut și simpatic, cu vocație de profet, care îi plimbă încolo și-ncoace, de nicăieri către niciunde, promițându-le un trai mai bun și un viitor care să însemne și altceva decât frecventarea birtului din sat.

Sinuciderea unei fetițe este evenimentul central al unei cărți în care temele principale sunt nepăsarea semenilor, imposibilitatea mântuirii și o gravă meditație asupra nimicurilor care ajung să umple o viață de om. Prozatorul maghiar făurește o lume închisă și îngustă, cu personaje la limita umanității, pe care le radiografiază cu incredibilă minuție, umorul negru fiind mijlocul fericit prin care amarul unei societăți fără suflet este contrabalansat și devine acceptabil.

László Krasznahorkai s-a născut la Gyula, în 1954, și a astudiat Dreptul și Literele. Cea mai mare parte a studenției a lucrat ca documentarist pentru editura budapestană Gondolat. Tot în studenție a avut loc și debutul său literal în paginile revistei Mozgó Világ, unde în anul 1977 a publicat povestirea Tebenned hittem.

Satantango a apărut în anul 1985, propulsându-l pe autor în agaleria numelor ilustre ale literaturii maghiare. Cartea, premonitorie pentru anul 1989, n-a scăpat nici atenției autorităților statului comunist, fiind ecranizată aproape după un deceniu, în 1994, în regia lui Béla Tarr.

După căderea Cortinei de Fier, Krasznahorkai devine una dintre cele mai originale și mai profunde voci ale literaturii maghiare și central-est europene. In anul 2004, statul maghiar i-a acordat Premiul Kossuth, cea mai înaltă recunoaștere națională în domeniul literaturii și artelor.