Aventurile unui gentleman bolșevic

     

Talentul lui Catalin Mihuleac se vede cel mai bine atunci cind subversiunile sale ramin subtile. In Aventurile unui gentleman bolsevic el ingroasa caricatura alegoriilor comuniste. Nimic nu-i scapa: procesul de selectie al pionierilor fruntasi pusi sa ofere flori Ceausestilor, portretele conducatorului iubit, imnul national, umorul involuntar al limbajului de lemn, miturile mai mult sau mai putin fondate referitoare la crimele tainuite ale lui Nicu Ceausescu, versurile inaripate ale unor poeti precum Beniuc si Lesnea. Mihuleac gaseste in cele mai negre momente din trecut prilej de ris cathartic, intrucit nu demonizeaza, ci extrage perlele prostiei periculoase. Paginile despre Adrian Paunescu si Cenaclul Flacara sint atit de amuzante prin palmuiala zeflemitoare, incit rezista si singure, ca proze scurte decupate din roman. In descrierea blocului cu personalitate de activist, Catalin Mihuleac se inspira din animismul suprarealist al lui Boris Vian (influenta asumata si numita explicit), asa cum calatoria Ellei pe vehiculul format din flegmele cetatenilor onorabili si cladirilor socialiste parodiaza grotesc zborul pe matura din Maestrul si Margareta, dar, pina la urma, romanul nu e suprarealist, nici faustic si, in niciun caz, kafkian. E satira pur romaneasca, descifrabila doar intr-o «republica bananiera, dar fara banane».

     

Prin disocierea firului epic in doua parti, care initial si pe parcurs dau impresia ca alearga spre scopuri straine, Catalin Mihuleac reuseste sa pastreze viu interesul cititorului pina la final. Astfel, ii ofera sansa de a se infrupta cu o felie generoasa de istorie pe nesimtite, pe acest fundal proiectindu-se destine umane, aparate de constiinta, ipostaziate in situatii nostime sau, dimpotriva, dramatice. Strecurarea umorului la tot pasul si invazia cotidianului banal in trecutul impresionant, dar morbid, ii ies de minune.

     

Inainte de 1989, Catalin Mihuleac n-ar fi putut sa publice niciuna dintre numeroasele sale carti, toate bine scrise si atragatoare. Satira caustica si dezlantuita practicata de el ar fi fost considerata periculoasa ca o arma si interzisa. (…) In romanul Aventurile unui gentleman bolsevic el isi foloseste amintirile si imaginatia pentru a reconstitui modul cum se traia inainte de 1989, prin scene fantaste si grotesti, de un umor irezistibil. Ca exeget satiric-funambulesc al comunismului, autorul roman se situeaza in succesiunea indepartata a lui Ilf si Petrov. L-am putea porecli, cu simpatie, „Catalin si Mihuleac”. (…) Comunismul pe care unii dintre noi il cunosc, din nefericire, dintr-o experienta proprie devine, in romanul lui Catalin Mihuleac, un spectacol, de o vivacitate hidoasa. (…) Romanul lui Catalin Mihuleac este admirabil.

     

Amintirile unui gentleman bolsevic are in centru povestea unui artist revoltat, sarcastic si plin de umor, crescut la orfelinat si salvat de talentul sau portretistic. Vasile Buliga pe numele lui, artistul, odata devenit celebru, renunta la orice legatura cu trecutul; isi schimba numele si viitorul pare sigur pentru noul Emil Faure. Pina la un Woodstock comunist, organizat strategic de Inviere, cind Nicu Ceausescu primeste o replica spirituala din partea lui Emil. Urmeaza domiciliul fortat, anchetele, interogatoriul, tortura psihologica si o moarte kafkiana. Securistul Ion Scutelnicu, „omul cu cele mai gri sosete din lume”, inventatorul cuvintului „efectiv”, orfanul ajuns tortionarul perfect, este insarcinat cu intimidarea si reeducarea obiectivului. Doar ca, spre disperarea tuturor, artistul nealiniat ramine un Andy Warhol sub comunism. Naratorul parodiaza cu umor lumea comunista, impartind perspectivele cu un sobolan antrenat sa distruga disidentii si cu vocea securistului din notele informative. (…) Aventurile unui gentleman bolsevic este remarcabil prin felul cum radiografiaza triumful si decaderea unei lumi caricaturale, in care orice inceput este dinainte condamnat la un nou carnaval istoric. Un roman efervescent, plin de umor si culori livresti.