Gog (ediţie de buzunar)

     

La recitirea lui Gog, am gasit aceeasi placere si aceleasi frumoase povesti culese intr-un volum cu totul deosebit, plin de invataminte, vorbe de cuget ale unor oameni celebri, dar si intilniri cu lucruri cu totul nastrusnice.

     

Inchegata din marturiile unui personaj fictiv, Gog ramine o carte remarcabila in contextul operei lui Giovanni Papini, la fel de actuala si interesanta si acum, la peste 80 de ani de la prima editie. Exista de toate in povestirile lui Gog, nimic dintre ciudateniile lumii nu pare a fi lasat la o parte. Stiinte care par a fi inventate pe loc (ftiriologia – stiinta studierii puricilor), colectii nastrusnice (Gog si-a facut in paradisul personal o colectie de uriasi, dar a si vizitat la Amsterdam pravalia lui Ben-Chusai, care vinde tot felul de obiecte produse din... oameni), dar si oameni interesanti, cum ar fi un fost canibal, care „ar trebui sa inchege o conversatie infinit mai apetisanta decit un clergyman, un boss sau un estet.” Nu trebuie uitate nici capitolele speciale cu celebritati ale epocii (cartea a aparut initial in anul 1931) precum Henry Ford, Mahatma Gandhi, Albert Einstein, Sigmund Freud, pentru a enumera doar citiva dintre acestia, fiecare cu povestea lui si cuvintele inedite pe care le spun cu ocazia vizitei lui Gog.

     

Spectacolul narativ realizat de Giovanni Papini este, in primul rind, caricatural si demistificator. Jurnalul indiscretului Gog se transforma treptat intr-o serie de portrete in aqua forte. Autorul realizeaza, astfel, un caleidoscop al neroziei omenesti. Scopul lui principal este acela de a sfida bunul simt si de a narui prin exagerare toate ideile primite. Romanul este un Sotissier. Scriitorul atinge, fara a adinci, in sectiuni batjocoritoare, nu mai lungi de 4000 de semne, o multime de subiecte asa-zicind eterne: vanitatea gloriei (Knut Hamsun dezvaluie musafirului Gog adevarul ca notorietatea reprezinta mai presus de orice o povara), zadarnicia existentei (intr-un final, Gog renunta la avere, lasa jurnalul in miinile editorului si devine, probabil, vagabond), prabusirea civilizatiei occidentale (nimic mai nociv, in mintea lui Gog, decit orasele, edificiile si soselele), triumful nebuniei etc.