Crime infioratoare si talharii indraznete din a doua jumatate a secolului XIX in Romania

Descriere

Această carte propune o abordare a istoriei din perspectiva fenomenului criminalității și este o versiune, ușor modificată, a tezei noastre de doctorat, Percepțiacriminalității în presa din România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Istoria criminalității înglobează mai multe direcții de cercetare. Am optat însă pentru o analiză a relației presă-criminalitate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Conform mai multor autori, criminalitatea este un fenomen inerent oricăreisocietăți. Thomas Morus considera că, de fapt, societatea îi crea pe hoți și apoi îi pedepsea. Atitudinea față de criminalitate este una ambivalentă, pe de-o parte fascinaţie, pe de-alta teamă, fapt scos în evidenţă de unii criminologi. Nu de puține ori, răufăcătorii reali, dar și cei imaginați, prezenți în literatură sau filme, exercită o fascinație asupra contemporanilor. Jack Spintecătorul a fost în centrul atenției în societatea victoriană. în România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, bandiții sau criminalii cunoscuți apăreau frecvent în presă sau erau personaje în romane și povestiri. în ciuda faptelor reprobabile comise, exista o anumită admirație pentru răufăcători.

Presa exploatează acest interes pentru criminalitate, oferind deseori descrieri detaliate ale unor infracțiuni. Nu doar ziarele contemporane sau televiziunile au insistat asupra prezentării frecvente a crimelor. Alfred Harmsworth, magnatul de presă care a lansat ,,Daily Mail” în 1896, avea drept motto ,,Give me a murder a day!”. Totuși, presa nu reflectă în mod obiectiv realitatea, ci o reconstituie şi transmite o viziune a acesteia. După cum au arătat Stanley Cohen și Jock Young în The manufacture of news. Social problems, deviance and the mass media (1973),cei mai mulți oameni obţin informaţii despre crime sau comportamente deviante prin intermediul mass-media, nu printr-o experienţă directă. Astfel, ziarele au capacitatea de a influența modul în care cititorii percep realitatea.

Acestea sunt doar câteva dintre coordonatele cercetării noastre. înainte de a explica pe larg tema lucrării ne vom concentra asupra titlului ales. Formula ,,crime înfiorătoare și tâlhării îndrăznețe” surprinde două stereotipuri caracteristice pentru modalitatea în care ziarele epocii prezentau faptele criminale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De obicei, în știrile despre infracțiuni erau folosite anumite adjective pentru a sublinia natura lor extraordinară. Crimele puteau fi ,,înfiorătoare”, ,,oribile”, ,,îngrozitoare” sau chiar ,,senzaționale”, în timp ce tâlhăriile erau, de cele mai multe ori, ,,îndrăznețe”. Cele două sintagme – ,,crimă înfiorătoare”, ,,tâlhărie îndrăzneață”, reprezentau, în mod frecvent, titluri de articole care relatau fapte criminale.

Cuprins

Prefață

Lista hărților, graficelor și a tabelelor

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

CRIMINALITATE ȘI SOCIETATE îN EUROPA 1750-1914

I. 1 Statul modern și criminalitatea: supraveghere, control și pedepsire

I. 2 Legislația penală și criminalitatea

I. 3 Teoretizări privind criminalitatea

I. 4 Reprezentarea criminalității în presă și în literatură

CAPITOLUL II

CRIMINALITATE ȘI SOCIETATE îN ROMâNIA îN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

II. 1 O privire generală asupra societății românești

II. 2 Statul și criminalitatea în România

II. 3 Legislația penală

II. 4 Criminologie și modernizare

II. 5 Evoluția criminalității

II. 6 Reprezentarea criminalității în literatură

II. 7 Criminalitatea în cultura tradițională

CAPITOLUL III

PRESA DIN ROMâNIA îN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

III. 1 începuturile presei

III. 2 Presa în perioada 1850-1916

III. 3 Ziare și ziariști

CAPITOLUL IV

REFLECTAREA CRIMINALITĂȚII îN PRESA DIN ROMâNIA îN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

IV. 1 Presa și criminalitatea

IV. 2 Evoluții în prezentarea criminalității

IV. 3 Modalități de redare a criminalității

IV. 4 Prezentarea infracțiunilor în presă

IV. 5 Răufăcători, victime și autorități

IV. 6 Război și criminalitate

IV. 7 Teoria panicii morale