Postmodernismul si identitatile culturale . Conflicte si coexistenta

Descriere

Cartea lui Virgil Nemoianu porneşte de la ipoteza că, indiferent dacă ne place sau nu, suntem în plină eră postmodernă, una caracterizată de turbulenţă, fluiditate, relativitate, comunicare rapidă şi schimbare. Autorul se întreabă dacă am atins limitele istoriei, conceptualizează post-istoria şi problematizează instrumentele filosofiei culturii apte de a da o nouă interpretare aceste ere. O altă întrebare importantă este dacă în interiorul postmodernismului putem descoperi insule de stabilitate, durabilitate, continuitate şi coerenţă. Virgil Nemoianu sugerează că un posibil model de urmat pentru a afla răspunsuri la aceste întrebări ar fi o retragere în “grădina filosofilor”, unde cititorul ar putea găsi protecţia adecvată, prin recluziune şi interacţiune creatoare în acelaşi timp, faţă de o lume a haosului şi dezordinii.

„O privire atentă asupra postmodernismului literar ne convinge de existenţa infrastructurii fenomenologice, la nivelul manifestărilor sale culturale, psihologice (psihanalitice) şi ideologice. Ea este motivată, în primul rînd, de condiţia lui de anexă a postmodernităţii. Singura poetică explicită a fenomenului, prin urmare, poate fi doar cea culturală. în mod paradoxal, aceasta rămîne şi cea mai refuzată de către teoreticieni, din raţiuni mai curînd freudiene decît estetice. Pe măsură ce postmodernismul îşi va certifica istoricitatea, culturalitatea sa va deveni însă tot mai articulată. Profesorul Virgil Nemoianu este conştient de acest lucru, o bună parte a demersului său axîndu-se pe căutarea acelor elemente din interiorul postmodernismului care îi vor da, în viitor, stabilitate şi continuitate. /…/ De aceea, am toată convingerea că apariţia, în limba română, a acestei cărţi de mare valoare teoretică şi culturală, într-o perioadă de derută axiologică, marchează un eveniment intelectual extrem de însemnat.”